2 Cronici 34 BVA

1. Iosia avea vârsta de opt ani când a devenit rege; și a guvernat la Ierusalim treizeci și unu de ani.

2. El a făcut ce este corect în relația lui cu Iahve și a călcat pe urmele strămoșului lui numit David, fără să devieze la dreapta sau la stânga.

3. În al optulea an al guvernării lui, în timp ce era încă tânăr, a început să Îl caute pe Dumnezeul strămoșului lui care se numea David. Apoi, în al doisprezecelea an al guvernării lui a început să curețe teritoriul numit Iuda și Ierusalimul de înălțimi, de statui ale Astartei, de idoli ciopliți și de idoli turnați.

4. Au dărâmat în prezența lui altarele baalilor și au tăiat stâlpii închinați soarelui care erau deasupra lor. Sfărâmând statuile închinate Astartei, idolii ciopliți și idolii turnați, i-a făcut bucăți foarte mici pe care le-a împrăștiat pe mormintele celor care le aduseseră sacrificii.

5. A ars oasele preoților lor pe altarele folosite la închinarea idolatră. Așa a curățat Iosia (de idolatrie) teritoriul numit Iuda și Ierusalimul.

6. S-a dus apoi în orașele din teritoriile numite Manase, Efraim, Simeon și până în cel numit Neftali. A ajuns chiar și în zonele cu ruine din jurul lor.

7. În toate acele locuri a dărâmat altarele și statuile închinate Astartei, a transformat în bucăți mici idolii ciopliți și a tăiat toți stâlpii închinați soarelui – așa cum procedase în tot teritoriul locuit de oamenii poporului Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim.

8. În al optsprezecelea an al guvernării lui, urmărind tot curățarea țării și a casei (lui Iahve), Iosia l-a trimis pe Șafan – fiul lui Ațalia –, pe Maaseia – conducătorul orașului – și pe Ioah – fiul arhivarului Ioahaz – ca să renoveze casa Dumnezeului lui numit Iahve.

9. Aceia s-au dus la marele preot Hilchia și i-au dat argintul care a fost adus la casa lui Dumnezeu. Acel argint fusese adunat de leviți, adică de paznicii porții, de la oamenii din teritoriul numit Manase și din cel numit Efraim. Ei mai adunaseră argint de la toți ceilalți care rămăseseră din poporul Israel, de la toți cei din teritoriul numit Iuda și din cel numit Beniamin, ca și de la locuitorii Ierusalimului.

10. Aceia au dat argintul celor care supravegheau lucrarea ce se executa la casa lui Iahve. Colectorii de argint l-au dat celor care lucrau în casa lui Iahve pentru repararea și pentru renovarea acesteia.

11. Ei l-au dat tâmplarilor și constructorilor, pentru ca aceia să cumpere pietre cioplite, lemne pentru grinzi și pentru placarea clădirilor distruse de regii din teritoriul numit Iuda.

12. Oamenii își făceau lucrarea cu seriozitate și în mod corect. Iahat și Obadia au fost numiți ca supraveghetori ai acelor lucrători. Ei erau leviți și proveneau dintre urmașii lui Merari. Lucrau împreună cu Zaharia și cu Meșulam, care erau dintre chehatiți. Existau acolo și leviții care știau să cânte la instrumente muzicale.

13. Toți aceia urmăreau pe cei care cărau greutăți și îi supravegheau pe toți cei care făceau lucrarea – conform slujbelor lor. Alți leviți erau scribi, administratori și portari.

14. În timp ce scoteau argintul care fusese adus în casa lui Iahve, preotul Hilchia a găsit cartea legii lui Iahve care fusese dată prin intermediul lui Moise.

15. Hilchia le-a vorbit, zicând scribului Șafan: „Am găsit cartea legii în casa lui Iahve!” Hilchia i-a dat cartea lui Șafan.

16. Șafan a trimis cartea la rege și i-a transmis următorul mesaj: „Slujitorii tăi fac tot ce le-ai ordonat să facă.

17. Ei au strâns argintul care era în casa lui Iahve și l-au dat celor care supraveghează și celor care fac lucrarea.”

18. Apoi scribul Șafan l-a anunțat pe rege, zicându-i: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte!” Și a început să citească din ea în fața regelui.

19. Când a auzit regele cuvintele legii, și-a rupt hainele.

20. Apoi le-a poruncit lui Hilchia, lui Ahicam – fiul lui Șafan –, lui Abdon – fiul lui Mica –, scribului Șafan și lui Asaia – slujitorul regelui – astfel:

21. „Duceți-vă și întrebați-L pe Iahve pentru mine și pentru cei care au mai rămas din poporul numit Israel și din cel numit Iuda – în legătură cu ce este scris în cartea care a fost găsită; pentru că mânia lui Iahve care a venit ca un torent împotriva noastră, este mare. S-a întâmplat așa pentru că strămoșii noștri nu au respectat cerințele cuvântului lui Iahve și nu au trăit în conformitate cu ce este scris în această carte!”

22. Hilchia și oamenii regelui s-au dus la profetesa Hulda care era soția lui Șalum. Șalum a fost fiul lui Tochat. Tochat a fost fiul lui Hasra – paznicul hainelor – care locuia în Ierusalim, în noul cartier. Ei i-au spus (Huldei) toate aceste lucruri.

23. Ea le-a răspuns: „Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve, vă transmite să spuneți omului care v-a trimis la mine că

24. Iahve îi zice: «Să știi că voi aduce dezastrul în acest teritoriu; și el îi va viza pe locuitorii lui – în acord cu toate blestemele care sunt scrise în cartea citită înaintea regelui celor numiți Iuda.

25. Ei M-au abandonat și au adus tămâie altor (dumne)zei, determinându-Mă să Mă mânii din cauza tuturor faptelor făcute de mâinile lor. Din această cauză, mânia Mea se va declanșa în acest loc și nu se va diminua!»

26. Dar să îi transmiteți regelui celor din teritoriul numit Iuda – care v-a trimis să Îl întrebați pe Iahve – următorul mesaj: «Dumnezeul lui Israel numit Iahve îți vorbește în legătură cu acele cuvinte pe care le-ai auzit:

27. ‘Am observat că ți s-a înmuiat inima și te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele Sale împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui. Am remarcat că te-ai smerit în fața Mea, că ți-ai rupt hainele și că ai plâns în fața Mea!

28. Pentru că ai procedat așa, te voi adăuga la strămoșii tăi și vei fi pus în liniște în mormântul tău. Astfel, tu nu vei vedea tot dezastrul pe care îl voi aduce împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui!’»” Ei i-au adus regelui acest răspuns.

29. Atunci regele i-a convocat pe cei care formau consiliul bătrânilor din teritoriul numit Iuda și din Ierusalim.

30. Apoi s-a dus la casa lui Iahve împreună cu toți bărbații teritoriului numit Iuda, cu locuitorii Ierusalimului, cu preoții și cu leviții – cu întreg poporul, de la cel mic până la cel mare. El a citit în auzul lor toate cuvintele cărții Legământului care fusese găsită în casa lui Iahve.

31. Regele a stat în picioare lângă locul lui și a ratificat un legământ în fața lui Iahve. A decis să Îl urmeze pe Iahve și să respecte poruncile, declarațiile și deciziile Sale, din toată inima și din tot sufletul lui, conformându-se astfel cuvintelor legământului care erau scrise în acea carte.

32. Apoi el i-a determinat pe toți cei care erau la Ierusalim și în teritoriul numit Beniamin, să participe la ratificarea legământului. Astfel, locuitorii Ierusalimului au decis să respecte legământul Dumnezeului strămoșilor lor care se numește Iahve.

33. Regele Iosia a îndepărtat toate lucrurile oribile din teritoriile locuite de israelieni; și i-a motivat pe toți cei care erau în Israel să slujească Dumnezeului lor numit Iahve. Cât timp a trăit Iosia, israelienii nu s-au îndepărtat de Dumnezeul strămoșilor lor care se numește Iahve.