2 Cronici 35 BVA

1. Iosia a celebrat Paștele lui Iahve la Ierusalim. Oamenii au adus animalul pentru sacrificiu de Paște în a paisprezecea zi din luna întâi.

2. El a pus preoții în funcțiile lor și i-a încurajat să facă slujba pentru casa lui Iahve.

3. Iosia le-a vorbit leviților care învățau întregul popor Israel și care erau separați pentru Iahve. El le-a zis: „Puneți Cufărul sfânt în casa construită de Solomon – fiul lui David – care a fost regele poporului Israel! Nu mai trebuie să îl transportați pe umeri! Acum slujiți lui Iahve – Celui care este Dumnezeul vostru – și poporului Său numit Israel.

4. Așezați-vă conform familiilor voastre, respectând ordinea grupurilor voastre – așa cum a (lăsat) scris David – regele lui Israel – și cum a scris fiul lui numit Solomon.

5. Ocupați-vă locurile în sanctuar – câte o parte a familiei leviților pentru fiecare grup format din clanurile fraților voștri care formează poporul.

6. Aduceți sacrificiul de Paște, sfințiți-vă și pregătiți sacrificiile pentru frații voștri. Respectați astfel cuvântul lui Iahve transmis prin intermediul lui Moise!”

7. Iosia le-a dat oamenilor din popor – tuturor celor prezenți – miei și iezi din turme. Toți erau oferiți pentru sacrificiul pascal. Donația lui a fost de treizeci de mii (de animale mici) și trei mii de viței. Toate acestea au fost date din averea regelui.

8. Conducătorii care erau în slujba regelui, au oferit și ei benevol daruri atât poporului, cât și preoților și leviților. Hilchia, Zaharia și Iehiel – conducătorii casei lui Dumnezeu – le-au dat preoților o mie șase sute de miei pentru Paște și trei sute de viței.

9. Conania și rudele lui numite Șemaia și Netanel, împreună cu Hașabia, Ieiel și Iozabad – conducători ai leviților – le-au donat leviților cinci mii de miei pentru Paște și cinci sute de vite.

10. După ce slujba a fost pregătită, preoții și-au ocupat locurile; iar leviții s-au așezat în grupuri, așa cum ordonase regele.

11. Apoi au adus sacrificiul de Paște. Preoții au stropit sângele pe care l-au luat de la leviții care jupuiseră animalele.

12. Au pus separat arderile integrale, ca să poată fi oferite lui Iahve de către oamenii din popor – conform familiilor lor – așa cum este scris în cartea lui Moise. La fel au procedat și cu vitele.

13. Au fript la foc animalul sacrificat pentru Paște – conform regulii – și au fiert celelalte sacrificii sfinte în oale, în cazane și în cratițe. Apoi le-au împărțit repede întregului popor.

14. După toate acestea, leviții au pregătit ce era pentru ei și pentru preoți. Au procedat astfel pentru că preoții – urmașii lui Aaron – aduseseră arderile integrale și grăsimile până seara. Astfel, leviții au fost determinați să facă pregătiri de Paște atât pentru ei, cât și pentru preoții care erau urmașii lui Aaron.

15. Cântăreții – urmași ai lui Asaf – erau la locul lor, așa cum poruncise David, Asaf, Heman și Iedutun – vizionarul regelui –; iar portarii erau la posturile lor la fiecare poartă. Nu au fost obligați să își întrerupă slujba; pentru că leviții care erau rudele lor, au pregătit sacrificiul de Paște pentru ei.

16. Astfel a fost pregătită în acea zi întreaga slujbă de la casa lui Iahve – ca să se poată sărbători Paștele și să se poată aduce arderile integrale pe altarul lui Iahve, conform poruncii regelui Iosia.

17. Israelienii care erau atunci la Ierusalim, au celebrat Paștele și Sărbătoarea Turtelor șapte zile.

18. Paște ca acela nu se mai sărbătorise în poporul Israel din perioada profetului Samuel. Niciun rege al poporului Israel nu a mai celebrat un Paște ca acela care a fost în vremea guvernării lui Iosia – împreună cu preoții, cu leviții, cu toți cei din teritoriul numit Iuda și cu cei din teritoriul numit Israel care erau acolo împreună cu locuitorii Ierusalimului.

19. Acel Paște a fost sărbătorit în al optsprezecelea an al guvernării lui Iosia.

20. După toate acestea, când Iosia făcuse deja ordine în casa lui Iahve, Neco – monarhul Egiptului – a venit să lupte cu el la Carchemiș, pe traseul Râului Eufrat. Iosia s-a dus împotriva lui.

21. Neco i-a trimis reprezentanți cu următorul mesaj: „Rege al teritoriului numit Iuda, oare ce conflict am eu cu tine? Nu împotriva ta vin astăzi; ci merg împotriva unei familii cu care sunt în război; iar Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te opune lui Dumnezeu care mă susține, ca să nu te distrugă!”

22. Dar Iosia nu s-a întors, ci s-a deghizat ca să înceapă lupta împotriva lui. Iosia nu a ascultat cuvintele lui Neco, deși ele veneau de la Dumnezeu. Astfel, el s-a dus să lupte în Câmpia Meghido.

23. Cei care foloseau arcul, l-au lovit pe regele Iosia. Atunci regele le-a zis slujitorilor lui: „Luați-mă de-aici, pentru că sunt grav rănit!”

24. Slujitorii lui l-au luat din carul de luptă, l-au pus într-un alt car care îi aparținea și l-au adus la Ierusalim. Apoi Iosia a murit acolo. L-au înmormântat în mormântul părinților lui; și tot poporul din teritoriul numit Iuda și din Ierusalim l-a plâns pe Iosia.

25. Ieremia a compus un cântec de jale pentru Iosia; și până astăzi, toți cântăreții și toate cântărețele amintesc de Iosia în cântecele lor de jale. Acele cântece au intrat în tradiția poporului Israel și s-au păstrat scrise în „Cântecele de jale”.

26. Celelalte fapte ale lui Iosia, dovezile lui de loialitate (față de Iahve) făcute în conformitate cu ce scrie în legea lui Iahve,

27. dar și realizările lui remarcabile, sunt scrise în „Cartea regilor teritoriului numit Israel și ai celui numit Iuda”.