2 Cronici 36 NTR

1. Apoi poporul țării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, și l-a numit rege în locul tatălui său, la Ierusalim.

2. Iehoahaz era în vârstă de douăzeci și trei de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de trei luni.

3. Regele Egiptului l-a detronat la Ierusalim și a cerut țării un tribut de o sută de talanți de argint și un talant de aur.

4. Regele Egiptului l-a numit rege peste Iuda și Ierusalim pe Eliachim, fratele lui Iehoahaz, și i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe Iehoahaz, fratele acestuia, Neco l-a luat și l-a dus în Egipt.

5. Iehoiachim era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului, Dumnezeul său.

6. Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva acestuia și l-a legat cu lanțuri de bronz ca să-l ducă în Babilon.

7. Nebucadnețar a adus în Babilon unele dintre obiectele Casei Domnului și le-a pus în templul său din Babilon.

8. Celelalte fapte ale lui Iehoiachim, toate urâciunile pe care le-a comis și ceea ce a fost găsit împotriva lui, iată, ele sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel și ai lui Iuda“. Și în locul lui a domnit fiul său Iehoiachin.

9. Iehoiachin era în vârstă de optsprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de trei luni și zece zile. El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului.

10. În anul următor, împăratul Nebucadnețar a trimis să-l aducă la Babilon împreună cu obiectele scumpe ale Casei Domnului, iar în locul lui l-a numit rege peste Iuda și peste Ierusalim pe unchiul său, Zedechia.

11. Zedechia era în vârstă de douăzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani.

12. El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului, Dumnezeul său, și nu s-a smerit înaintea profetului Ieremia care vorbea din partea Domnului.

13. S-a răsculat chiar împotriva împăratului Nebucadnețar, care-l pusese să jure pe Dumnezeu. S-a încăpățânat și și-a împietrit inima, ca să nu se întoarcă la Domnul, Dumnezeul lui Israel.

14. Toate căpeteniile preoților, precum și poporul, au fost și ei necredincioși, luându-se după toate urâciunile națiunilor, și au pângărit Casa Domnului, pe care El o sfințise la Ierusalim.

15. Domnul, Dumnezeul strămoșilor lor, Și-a trimis din timp mesagerii la ei; i-a trimis pentru că Îi era milă de poporul Lui și de Locuința Sa.

16. Ei însă i-au luat în derâdere pe mesagerii lui Dumnezeu, au disprețuit cuvintele Lui și I-au batjocorit profeții, până când a venit mânia Domnului peste poporul Său și n-a mai fost vindecare.

17. Domnul l-a ridicat împotriva lor pe împăratul caldeenilor. El le-a ucis tinerii cu sabia chiar în Casa Sfântului lor Lăcaș. N-a avut milă nici de feciori, nici de fecioare, nici de bătrâni, nici de gârbovi. Dumnezeu i-a dat pe toți în mâna lui.

18. Toate obiectele Casei lui Dumnezeu, mari și mici, tezaurul Casei Domnului, bogățiile regelui și ale căpeteniilor sale, pe toate le-a dus în Babilon.

19. Au dat foc Casei lui Dumnezeu, au dărâmat zidul Ierusalimului, au dat foc tuturor palatelor și au distrus toate obiectele prețioase.

20. Pe cei ce au scăpat de sabie, i-a dus în captivitate la Babilon, iar aceștia au devenit slujitorii lui și ai fiilor lui, până când a ajuns la putere împărăția Persiei,

21. adică până când țara s-a bucurat de Sabaturile ei, împlinindu-se astfel Cuvântul Domnului spus prin Ieremia. Tot timpul cât a rămas pustiită, țara s-a odihnit până când s-au împlinit șaptezeci de ani.

22. În primul an al lui Cirus, împăratul Persiei, ca să se împlinească Cuvântul Domnului spus prin Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul Persiei, și acesta a cerut să se vestească prin viu grai și în scris, în toată împărăția sa, următoarele:

23. „Așa vorbește Cirus, împăratul Persiei: «Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care mi-a dat toate regatele pământului, m-a numit să-I zidesc o Casă în Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el! Să meargă în Ierusalim!»“.