2 Cronici 4 BIV2014

1. A mai făcut – de bună seamă – Și un altar, doar din aramă. Coți, douăzeci, avea-n lungime, Alți douăzeci avea-n lățime; În înălțime se vădea, Că numai zece coți avea.

2. Tot din aramă, de îndat’, O mare-apoi, a mai turnat. Marea, rotundă, se vădea Și zece coți lățime-avea. Cinci coți ‘nălțime a avut, Iar după-aceea, s-a văzut Că dacă se punea un șnur Pe margine – jur împrejur – Acela în lungime-avea Treizeci de coți. Apoi, sub ea –

3. Sub buza ei – au fost săpați Chipuri de boi și așezați Zece la fiecare cot, Jur împrejur, conturul tot Fiind astfel ornamentat. Pe două rânduri, s-au aflat Ăști boi, fiind cu marea toată Turnați numai dintr-o bucată.

4. Marea, pe doisprezece boi, Fusese sprijinită-apoi. Trei, către miazăzi, erau; Spre miazănoapte-alți trei priveau, Apoi alți trei spre răsărit Și încă trei spre asfințit. Marea ședea pe acești boi, Iar toată partea dinapoi A trupurilor, se vădea Precum că-n mare se pierdea.

5. Grosimea ei s-a arătat Că este cât al mâinii lat. Marginea mării – roată, roată – Cu meșteșug era lucrată – Ca marginea potirului – Asemeni florii crinului. Bații acei ce încăpeau În mare, la trei mii erau.

6. Zece lighene-au fost aduse Și lângă mare au fost puse. În stânga ei, cinci se aflau Și-n dreapta, alte cinci erau. Aste lighene, negreșit, Pentru spălări s-au folosit, Căci părți din jertfele ce-s date, În ele trebuiau spălate. Doar preoți-ntrebuințau Marea, atunci când se spălau.

7. Apoi, sfeșnice, s-au turnat, Din aur, și le-a așezat În Templul Domnului Cel Sfânt. Zece acestea-n număr sânt, Iar cinci erau în dreapta lui Și cinci în stânga Templului.

8. Și zece mese-au fost lucrate Și-apoi, în Templu, așezate. Cinci se aflau în dreapta lui Și cinci în stânga Templului. Potire-o sută s-au turnat, Din aurul cel mai curat.

9. În urmă, fost-a construită Curtea, de preoți folosită, Precum și curtea ‘ceea care Se dovedea a fi mai mare, Cu porțile ce-o străjuiau, Porți ce-n aramă se-mbrăcau.

10. Marea de-aramă își avea În partea dreaptă, loc, și ea, Spre miază zi și răsărit.

11. Apoi, Hiram a făurit Lopeți, lighene, cenușare, Și a sfârșit a sa lucrare. Astfel, Hiram a terminat Lucrarea dată de-mpărat, Căci pentru Casa Domnului, Făcut-a la porunca lui

12. Doi stâlpi care, pe vârf, purtau Acoperișuri și aveau Cununi. Apoi a mai făcut Rețelele ce au ținut Acoperișurile-acele Căci fost-au puse peste ele.

13. Pentru rețele, a turnat Rodii care s-au ridicat La patru sute. O rețea, Rodii, avuse prinse-n ea, Pe două rânduri rostuite, Pentru a fi acoperite Cununile care erau Două la număr și ședeau Pe-acoperișul stâlpilor, Să-mpodobească vârful lor.

14. Și temelii a mai turnat Și-apoi lighenele-au urmat. Zece lighene-a făcut el Și zece temelii, la fel.

15. A făcut marea, iar apoi Făcut-a doisprezece boi, Cari fost-au așezați sub mare.

16. Lopeți, lighene, cenușare – În urmă – a mai făurit, Așa precum i-a poruncit Chiar Solomon. De bună seamă, Fost-au unelte de aramă, Iar pentru ele, folosită, A fost arama lustruită, Căci – după cum i s-a cerut – Huram-Abi doar a făcut.

17. Toate aceste s-au turnat Într-un anume loc aflat În a Iordanului câmpie, Unde s-a potrivit să fie Pământ cleios. Locul ales – De Solomon, bine-nțeles – Între Țereda se găsea Și-ntre Sucot, de-asemenea.

18. Toate uneltele pe care El le-a făcut, în număr mare Au fost atunci, dar la sfârșit Acestea nu s-au cântărit Căci mult prea multe, au fost toate, De nu puteau fi numărate.

19. În urmă, Solomon a dat Poruncă de a fi lucrat Altarul Casei Domnului Și masa pentru pâinea Lui. Masa și-altarul s-au turnat Din aurul cel mai curat.

20. Apoi și sfeșnice-a făcut, Sfeșnice care au șezut În fața Locului prea sfânt. Din aur doar, făcute sânt Aceste sfeșnice și-aveau Și candele ce le-nsoțeau. Ele erau frumos lucrate În aur, doar, fiind turnate. Aprinse candelele sânt, În fața Locului prea sfânt.

21. Pe sfeșnice se mai aflau Și florile ce le-nsoțeau, Cu candele frumos lucrate Și cu mucările lor. Toate, Numai din aur, s-au turnat.

22. După aceea, au urmat Potirele meșteșugite, Cățuile, cești și cuțite; De-asemeni, aste lucruri toate, În aur doar au fost lucrate. Apoi, aripile pe care La avea ușa la intrare În Locul cel „prea sfânt” chemat, Numai din aur s-au lucratat. La fel, aripa ușii care E la a Templului intrare, Din aur doar a fost lucrată, Precum cerea porunca dată.