2 Cronici 6 VDCL

1. Atunci Solomon a zis: Domnul a zis că va locui în întuneric adânc.

2. Dar eu ți‐am zidit o casă de locuit și un loc ca să locuești în veac.

3. Și împăratul și‐a întors fața și a binecuvântat toată obștea lui Israel; și toată obștea lui Israel stătea în picioare.

4. Și a zis: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel care a vorbit cu gura sa lui David, tatăl meu, și a împlinit cu mâna sa cuvântul său, zicând:

5. Din ziua în care am scos pe poporul meu din țara Egiptului, n‐am ales dintre toate semințiile lui Israel nici o cetate în care să se zidească o casă, pentru ca să fie numele meu acolo; și n‐am ales niciun bărbat să fie domn peste poporul meu Israel.

6. Ci am ales Ierusalimul, ca numele meu să fie acolo și am ales pe David, ca să fie peste poporul meu Israel.

7. Și era în inima lui David, tatăl meu, să zidească o casă numelui Domnului Dumnzeului lui Israel.

8. Dar Domnul a zis lui David, tatăl meu: Fiindcă era în inima ta să zidești o casă numelui meu, bine ai făcut că este în inima ta;

9. dar nu tu să zidești casa; ci fiul tău, care va ieși din coapsele tale, el să zidească o casă numelui meu.

10. Și Domnul a împlinit cuvântul său pe care‐l vorbise și eu m‐am ridicat în locul lui David, tatăl meu, și șed pe scaunul de domnie al lui Israel, cum a zis Domnul, și am zidit o casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israel;

11. și am pus acolo chivotul în care este legământul Domnului, pe care l‐a făcut cu copiii lui Israel.

12. Și a stătut înaintea altarului Domnului, în fața întregii obști a lui Israel, și și‐a întins mâinile.

13. Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă și o așezase în mijlocul curții, de cinci coți lungime și cinci coți lățime și trei coți înălțime; și a stat pe ea și a îngenunchiat în genunchi înaintea întregii obști a lui Israel și și‐a întins mâinile spre ceruri.

14. Și a zis: Doamne Dumnezeul lui Israel! nu este Dumnezeu asemenea ție în ceruri și pe pământ; tu care păstrezi legământul și îndurarea către slujitorii tăi, care umblă înaintea ta din toată inima lor;

15. care ai ținut slujitorul tău David, tatăl meu, ce i‐ai vorbit; ai vorbit cu gura ta și ai îndeplinit cu mâna ta, ca în ziua de astăzi.

16. Și acum Doamne Dumnezeul lui Israel, ține față de slujitorul tău David, tatăl meu, ce i‐ai făgăduit când ai zis: Nu va lipsi din tine bărbat în ochii mei care să șadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai dacă vor lua aminte fiii tăi la calea lor să umble în legea mea, cum ai umblat tu înaintea mea.

17. Și acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, să se întărească cuvântul tău pe care l‐ai vorbit slujitorului tău David.

18. Dar oare cu adevărat va locui Dumnezeu cu omul pe pământ? Iată, cerurile și cerurile cerurilor nu te încap, cu cât mai puțin casa aceasta pe care am zidit‐o eu!

19. Totuși privește la rugăciunea slujitorului tău și la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu, ca să auzi strigarea și rugăciunea cu care se roagă slujitorul tău înaintea ta;

20. ca să fie ochii tăi deschiși zi și noapte peste casa aceasta, peste locul în care ai zis să pui numele tău acolo: ca să auzi rugăciunea cu care se roagă slujitorul tău în locul acesta.

21. Și ascultă cererile slujitorului tău și ale poporului tău Israel cu care se vor ruga spre locul acesta și ascultă‐i din locul locuinței tale, din ceruri și ascultă și iartă.

22. Dacă va păcătui vreunul împotriva aproapelui său și i se va pune un jurământ să‐l facă să jure, și jurământul va veni înaintea altarului tău în casa aceasta:

23. atunci ascultă din ceruri și lucrează și judecă pe slujitorii tăi, răsplătind celui rău, ca să întorci peste capul lui fapta lui; și îndreptând pe cel drept, ca să‐i faci după dreptatea lui.

24. Și când poporul tău Israel va fi lovit de tot înaintea vrăjmașului, pentru că au păcătuit împotriva ta, și se vor întoarce și vor mărturisi numele tău și se vor ruga și vor face cereri înaintea ta, în casa aceasta;

25. atunci auzi din ceruri și iartă păcatul poporului tău Israel și adu‐i iarăși în țara, pe care le‐ai dat‐o lor și părinților lor.

26. Când se vor închide cerurile și nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva ta: dacă se vor ruga spre locul acesta și vor mărturisi numele tău și se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i‐ai mâhnit:

27. atunci ascultă din ceruri și iartă păcatul slujitorilor tăi și al poporului tău Israel, învățându‐i calea cea bună pe care să umble, și dă ploaie pe pământul tău pe care l‐ai dat poporului tău de moștenire.

28. Dacă va fi foamete în țară, dacă va fi ciumă, dacă va fi arsură în grâu sau pălitură, lăcustă sau omidă, dacă vrăjmașii lor îi vor împresura în țara porților lor, orice rană și boală ar fi,

29. orice rugăciune și orice cerere se va face de vreun om, sau de întregul tău popor Israel, când își va cunoaște fiecare rana și durerea sa, și își va întinde mâinile spre casa aceasta;

30. atunci auzi din ceruri, locul locuinței tale, și iartă și dă fiecăruia după toate căile lui, tu care cunoști inima lui; (căci tu, numai tu, cunoști inimile copiilor oamenilor;)

31. ca să se teamă de tine, să umble în căile tale, în toate zilele cât vor trăi, în țara, pe care ai dat‐o părinților noștri.

32. Și pe străinul care nu este din poporul tău Israel, dar va veni dintr‐o țară depărtată, pentru numele tău cel mare și mâna ta cea tare și brațul tău cel întins, când vor veni și se vor ruga către casa aceasta,

33. atunci auzi din ceruri, locul locuinței tale și fă potrivit cu tot pentru ce va striga străinul către tine; ca toate popoarele pământului să cunoască numele tău și să se teamă de tine, ca și poporul tău Israel, și să cunoască toți că această casă, pe care am zidit‐o eu, se numește după numele tău.

34. Când poporul tău va ieși la luptă împotriva vrăjmașilor săi, pe calea pe care‐l vei trimite, și se vor ruga ție spre cetatea aceasta pe care ai ales‐o și spre casa pe care am zidit‐o numelui tău:

35. atunci ascultă din ceruri rugăciunea lor și cererea lor, fă‐le dreptate.

36. Când vor păcătui împotriva ta, (căci nu este om care să nu păcătuiască), și te vei mânia pe ei și‐i vei da înaintea vrăjmașului, și cei ce‐i vor prinde îi vor duce prinși într‐o țară departe sau aproape;

37. și dacă vor lua la inimă în țara unde au fost duși prinși și se vor întoarce și îți vor face cerere în țara robiei lor, zicând: Am păcătuit, am făcut nelegiuire și am lucrat rău:

38. și se vor întoarce la tine din toată inima lor și din tot sufletul lor în țara robiei lor, unde i‐au dus prinși, și se vor ruga spre țara lor, pe care ai dat‐o părinților lor, și spre cetatea pe care ai ales‐o și spre casa pe care am zidit‐o numelui tău:

39. atunci ascultă din ceruri, locul locuinței tale, rugăciunea lor și cererea lor și fă‐le dreptate și iartă poporului tău ce au păcătuit împotriva ta.

40. Și acum, Dumnezeul meu, să fie deschi și ochii tăi și fie urechile tale cu luare aminte la rugăciunea din locul acesta!

41. Și acum, scoală‐te, Doamne Dumnezeule, vino la locul tău de odihnă, tu și chivotul puterii tale: preoții tăi, Doamne Dumnezeule, să fie îmbrăcați cu mântuire și sfinții tăi să se bucure în bunătate.

42. Doamne Dumnezeule, nu întoarce fața unsului tău: adu‐ți aminte de îndurările tale către David, slujitorul tău.