2 Corinteni 10 NTR

1. Eu însumi, Pavel, vă îndemn, prin blândețea și bunătatea lui Cristos – eu, care sunt umil când sunt prezent între voi, dar plin de curaj împotriva voastră când sunt departe –

2. deci, vă rog insistent ca, atunci când voi fi prezent, să nu mă faceți să-mi arăt curajul cu acea încredere pe care cred că voi îndrăzni s-o arăt față de unii care au impresia că noi trăim potrivit firii pământești.

3. Fiindcă noi, deși trăim în firea pământească, nu ne luptăm potrivit firii pământești.

4. Căci armele luptei noastre nu sunt firești, ci sunt făcute puternice de Dumnezeu pentru a dărâma fortărețe. Noi dărâmăm argumentele

5. și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și luăm captiv orice gând ca să asculte de Cristos.

6. Și suntem gata să pedepsim orice neascultare, atunci când ascultarea voastră va fi deplină.

7. Voi vă uitați la înfățișare. Dacă cineva este convins că este al lui Cristos, el însuși să se gândească din nou că, așa cum el este al lui Cristos, tot astfel suntem și noi.

8. Căci, chiar dacă mă laud ceva mai mult cu autoritatea noastră, pe care ne-a dat-o Domnul pentru consolidarea și nu pentru dărâmarea voastră, tot nu-mi va fi rușine,

9. ca să nu par ca și cum v-aș înspăimânta prin scrisorile mele.

10. Căci cineva dintre voi spune: „Scrisorile lui sunt cu greutate și puternice, dar, când vine el însuși, este slab, iar cuvântul lui este disprețuit“.

11. Un astfel de om să se gândească la faptul că, așa cum suntem în cuvinte, prin scrisori, când suntem departe, la fel suntem și în faptă, când suntem prezenți.

12. Căci noi nu îndrăznim să ne punem alături de unii sau să ne comparăm pe noi înșine cu unii care se recomandă singuri, însă, când ei se măsoară pe ei înșiși cu ei înșiși și se compară pe ei înșiși cu ei înșiși, nu sunt înțelepți.

13. Noi însă nu ne vom lăuda dincolo de limite, ci potrivit cu limitele ariei de lucru pe care ne-a repartizat-o Dumnezeu, care ajunge chiar și până la voi.

14. Căci nu ne întindem prea mult, ca și cum n-am fi ajuns până la voi, fiindcă noi am ajuns deja la voi cu Evanghelia lui Cristos.

15. Nu ne lăudăm dincolo de limite, adică cu eforturile altora, dar avem speranță că, în timp ce credința voastră crește, lucrarea noastră va fi lărgită și mai mult printre voi, potrivit cu aria noastră de lucru,

16. ca să putem vesti Evanghelia în țările de dincolo de voi, fără să ne lăudăm cu lucrări făcute deja în aria de lucru a altuia.

17. Însă „Cel ce se laudă să se laude în Domnul“.

18. Fiindcă nu cel ce se recomandă pe sine este găsit demn de încredere, ci acela pe care Domnul îl recomandă.