2 Corinteni 12 VBRC2020

1. Dacă trebuie să mă laud, deși nu este de niciun folos, voi veni totuși la viziunile și la revelațiile Domnului.

2. Cunosc un om în Cristos care, acum paisprezece ani – că era în trup, nu știu; sau că era în afara trupului, nu știu: Dumnezeu o știe – a fost răpit până la al treilea cer.

3. Și știu că omul acesta – că era în trup sau că nu era în trup nu știu: Dumnezeu o știe –

4. a fost răpit în paradis și că a auzit cuvinte de negrăit care omului nu-i sunt permise să le rostească.

5. Pentru acel [om] mă voi lăuda; dar cu privire la mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.

6. Chiar dacă aș vrea să mă laud, nu aș fi fără minte, pentru că spun adevărul. Dar mă feresc, pentru ca nu cumva cineva să mă considere mai presus decât ce vede în mine sau aude de la mine.

7. Și, ca să nu fiu umplut de îngâmfare din cauza revelațiilor neobișnuite, mi-a fost dat un ghimpe în trup, un înger al Satanei ca să mă pălmuiască, așa încât să nu mă umplu de îngâmfare.

8. De trei ori l-am rugat pentru aceasta pe Domnul să-l îndepărteze de la mine,

9. dar el mi-a zis: „Îți este suficient harul meu, căci puterea mea se împlinește în slăbiciune”. Așadar, mă voi lăuda cu mai multă bucurie în slăbiciunile mele ca să locuiască în mine puterea lui Cristos.

10. De aceea, mă bucur în slăbiciuni, în jigniri, în necazuri, în lipsuri, în persecuții, în strâmtorări [îndurate] pentru Cristos, pentru că atunci când sunt slab, atunci sunt puternic.

11. Am ajuns ca unul fără de minte. Voi m-ați constrâns. Voi ar fi trebuit să mă fi recunoscut, căci chiar dacă nu sunt cu nimic inferior acestor „apostoli teribili”,

12. dovezile apostolului s-au arătat între voi prin toată statornicia, prin semne și minuni și prin fapte minunate.

13. Căci cu ce sunteți voi mai prejos decât celelalte Biserici, în afara faptului că eu însumi nu am fost o povară pentru voi? Iertați-mi această nedreptate!

14. Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară și nu vă voi fi o povară pentru că eu nu caut cele ale voastre, ci pe voi. Căci nu copiii se cuvine să adune bunuri pentru părinți, ci părinții pentru copii.

15. Eu voi oferi cu bucurie totul și mă voi oferi pe mine pentru sufletele voastre. Dacă eu vă iubesc mai mult, voi fi oare iubit mai puțin?

16. Fie! Eu nu v-am fost o povară. Dar, fiind isteț, v-am prins prin viclenie.

17. Am tras eu vreun profit prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi?

18. L-am rugat pe Tit și împreună cu el am trimis un frate. Tit a avut vreun profit? N-am umblat noi în același duh? N-am călcat pe aceleași urme?

19. De mult vi se pare că ne apărăm înaintea voastră. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos, iar toate acestea, iubiților, sunt spre edificarea voastră.

20. Căci mă tem ca nu cumva, venind la voi, să vă găsesc așa cum n-aș vrea, iar eu să fiu găsit de voi așa cum n-ați vrea: nu cumva [să găsesc] certuri, gelozii, mânie, ambiții, calomnii, insinuări, orgolii, tulburări.

21. [Mă tem] ca nu cumva, venind din nou, să mă umilească Dumnezeu din cauza voastră și să-i plâng pe mulți dintre cei care au păcătuit mai înainte și nu s-au convertit de la necurăția, de la desfrânarea și nerușinarea la care s-au dedat.