2 Corinteni 4 VDCL

1. De aceea având această slujbă, după cum am căpătat milă, nu leșinăm.

2. Ci am înlăturat de la noi cele rușinoase care se fac în ascuns, neumblând în viclenie, nici amestecând Cuvântul lui Dumnezeu, ci prin arătarea adevărului ne facem cunoscuți pe noi înșine către orice cuget de oameni înaintea lui Dumnezeu.

3. Și chiar dacă și evanghelia noastră este învălită, este învălită în cei pierduți,

4. în care dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile necredincioșilor ca să nu vadă lumina evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

5. Căci nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Isus ca Domn, iar pe noi înșine ca robii voștri pentru Isus.

6. Fiindcă Dumnezeu, care a zis: Să strălucească lumina din întuneric! el este cel ce a strălucit în inimile noastre spre luminarea cunoașterii slavei lui Dumnezeu în fața lui Isus Hristos.

7. Dar avem comoara aceasta în vase de lut, pentru ca nespusa mărime a puterii să fie de la Dumnezeu și nu de la noi.

8. Suntem apăsați în orice chip, dar nu strâmtorați; aduși în nedumerire, dar nu lipsiți de nădejde;

9. prigoniți, dar nu părăsiți; aruncați jos, dar nu pierduți;

10. totdeauna purtând în trupul nostru omorârea lui Isus, cași viața lui Isus să fie arătată în trupul nostru.

11. Căci noi cei vii pururea suntem dați la moarte pentru Isus ca și viața lui Isus să fie arătată în carnea noastră cea muritoare.

12. Astfel moartea lucrează în noi, iar viața în voi.

13. Și având același duh de credința, după cum este scris: Am crezut, de aceea am vorbit! și noi credem, de aceea și vorbim;

14. știind că cel ce a sculat pe Domnul Isus ne va scula și pe noi cu Isus și ne va înfățișa împreună cu voi.

15. Căci toate sunt pentru voi, ca harul, fiind înmulțit prin mai mulți, să facă să prisosească mulțumirea spre slava lui Dumnezeu.

16. De aceea nu leșinăm, ci și dacă omul nostru din afară se prăpădește, dar cel dinăuntru al nostru se înnoiește din zi în zi.

17. Căci necazul nostru ușorși de o clipă lucrează pentru noi într‐o măsură mai covârșitoare o greutate veșnică de slavă,

18. în timp ce nu ne îndreptăm privirea la cele ce sunt văzute, ci la cele ce nu sunt văzute; căci cele văzute sunt trecătoare, dar cele nevăzute sunt veșnice.