2 Corinteni 5 VDCL

1. Căci știm că dacă va fi desfăcută casa noastră pământească a cortului, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, veșnică.

2. Căci în adevăr în acesta noi suspinăm, dorind să fim îmbrăcați pe deasupra cu locuința noastră cea din cer,

3. dacă într‐adevăr fiind îmbrăcați nu vom fi găsiți goi.

4. Căci în adevăr, ca unii care suntem în acest cort, suspinăm, fiind îngreunați, nu pentru că voim să fim dezbrăcați, ci să fim îmbrăcați pe deasupra, ca ce este muritor să fie înghițit de viață.

5. Iar cel ce ne‐a lucrat chiar pentru aceasta este Dumnezeu, care ne‐a dat arvuna Duhului,

6. având deci îndrăzneală totdeauna și știind că în timp ce suntem acasă în acest trup, suntem departe de Domnul.

7. (Căci umblăm prin credință, nu prin vedere).

8. Și avem îndrăzneală, zic, și ne place mai bine să fim departe de casă din trup și să fim acasă la Domnul.

9. De aceea și căutăm, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă, să‐i fim bineplăcuți.

10. Căci noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca fiecare să ia cu sine cele făcute prin trup, potrivit cu ce a făptuit: fie bine, fie rău.

11. Cunoscând deci frica de Domnul, înduplecăm pe oameni, dar lui Dumnezeu îi suntem arătați; și nădăjduiesc că și în cugetele voastre.

12. Nu ne facem cunoscuți vouă iarăși pe noi înșine cine suntem, ci zicem acestea dându‐vă prilej de laudă pentru noi, ca să aveți cu ce să răspundeți celor ce se laudă în înfățișare și nu în inimă.

13. Căci dacă ne‐am ieșit din fire, este pentru Dumnezeu, sau dacă suntem întregi la minte, suntem pentru voi.

14. Căci iubirea lui Hristos ne strânge, întrucât am judecat aceasta, că unul a murit pentru toți; deci toți au murit.

15. Și a murit pentru toți ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru cel ce a murit și s‐a sculat pentru ei.

16. Încât noi de acum nu cunoaștem pe nimeni după carne și chiar dacă am cunoscut pe Hristos după carne, totuși acum nu‐l mai cunoaștem așa.

17. Încât dacă este cineva în Hristos, este o zidire nouă; cele vechi au trecut, iată toate s‐au făcut noi.

18. Dar toate sunt de la Dumnezeu, care ne‐a împăcat cu sine prin Hristos și ne‐a dat slujba împăcării.

19. Că adică Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu sine, netrecându‐le în socoteală greșelile lor și punând în noi cuvântul împăcării.

20. Suntem deci împuterniciți pentru Hristos ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi: vă rugăm, pentru Hristos, împăcați‐vă cu Dumnezeu.

21. Pe cel ce n‐a cunoscut păcat, l‐a făcut păcat pentru noi, ca noi să ne facem dreptatea lui Dumnezeu în el.