2 Corinteni 7 BVA

1. Dragii mei, având în vedere faptul că beneficiem de aceste promisiuni, să ne curățăm de orice (păcat care) ne afectează negativ corpul și spiritul; și astfel, să ne ducem sfințirea până la final(ul vieții noastre pe acest pământ) trăind în reverență față de Dumnezeu.

2. Fiți receptivi față de noi. Nu am făcut nimănui nicio nedreptate, nu am făcut rău nimănui și nu am înșelat pe nimeni.

3. Nu fac această afirmație ca să vă condamn. Deja am spus că sunteți acceptați în inimile noastre astfel încât putem muri și trăi împreună cu voi.

4. Am o mare încredere în voi. Sunt chiar mândru de voi! Și în ciuda tuturor necazurilor prin care trecem, sunt încurajat și foarte fericit.

5. Când am ajuns în Macedonia, nu am avut posibilitatea să stăm liniștiți; ci a trebuit să suportăm tot felul de adversități. Unele erau confruntări care veneau din exteriorul nostru, iar altele s-au manifestat sub forma tensiunilor interioare provocate de (anumite) temeri.

6. Dar Dumnezeu care consolează pe cei descurajați, ne-a oferit curaj prin venirea lui Titus.

7. Acest fapt s-a întâmplat nu doar prin apariția lui, ci și din cauza efectului pe care l-a produs relatarea lui despre voi. El ne-a spus despre voința voastră intensă, despre profundul vostru regret și despre devotamentul pe care îl manifestați pentru mine. Am avut astfel un motiv suplimentar de bucurie.

8. Chiar dacă v-am întristat prin trimiterea epistolei mele, nu regret că am scris-o. Deși inițial am regretat scrierea ei, acum constat că ea v-a întristat doar pentru puțin timp.

9. Nu mă bucur pentru întristarea voastră, ci pentru că după ce ați avut această reacție, v-ați schimbat (în bine) concepția și apoi comportamentul. Astfel, întristarea voastră a fost agreată (și) de Dumnezeu; și (constatăm că) nimeni nu a fost afectat negativ de noi.

10. Atunci când întristarea este aceea pe care o dorește și Dumnezeu, ea are ca rezultat schimbarea în bine a modului de gândire și a comportamentului, fapt ce conduce la salvare. Nu există regrete pentru cine a trecut prin acest tip de întristare. Dar întristarea specifică lumii produce moarte.

11. Întristarea agreată de Dumnezeu pe care ați experimentat-o, a produs în voi motivații intense și devotament. Ea v-a adus dorința de a scăpa de vinovăție. Astfel, voi ați fost în același timp indignați și ați manifestat o mare dorință de a face ce este corect, acționând cu teamă și cu o mare pasiune! În tot ce ați făcut, v-ați demonstrat corectitudinea.

12. Eu nu v-am scris (epistola anterioară) din cauza celui care a făcut acea faptă rea sau din cauza celui care a suportat efectul acelui lucru rău; ci am vrut să vă demonstrăm astfel cât de mare este devotamentul nostru față de voi înaintea lui Dumnezeu.

13. Prin toate aceste lucruri (care s-au întâmplat), noi am fost încurajați și ne-am bucurat și mai mult atunci când am constatat satisfacția lui Titus al cărui spirit a fost împrospătat de voi toți.

14. Nu m-ați făcut de rușine în fața lui când m-am lăudat cu voi. Ci s-a confirmat ce i-am spus despre voi, așa cum tot ce v-am spus și vouă a fost adevărat.

15. Astfel, dragostea lui pentru voi se consolidează atunci când își amintește că toți ați fost pregătiți să îl ascultați după ce l-ați primit cu respect și cu reverență.

16. Mă bucur că pot să am o totală încredere în voi.