2 Corinteni 8 VDCL

1. Și vă facem cunoscut, fraților, harul lui Dumnezeu care a fost dat în bisericile Macedoniei,

2. că în multă încercare de necaz prisosul bucuriei lor și sărăcia lor adâncă a prisosit spre bogăția dărniciei lor.

3. Mărturisesc că au dat după puterea lor și peste puterea lor de bunăvoie,

4. cerându‐ne cu multă stăruință harul acestași părtășia la slujba față de sfinți.

5. Și aceasta nu numai cum am nădăjduit, ci mai întăi pe ei înșiși s‐au dat Domnului și nouă prin voia lui Dumnezeu.

6. Încât noi am îndemnat pe Tit ca, după cum a început mai înainte, așa să și săvârșească între voi și harul acesta.

7. Ci după cum prisosiți în orice prin credință și prin cuvânt și prin cunoștință și prin orice sârguință și prin iubirea voastră către noi, să prisosiți și în acest har.

8. Nu zic ca o poruncă, ci punând la încercare prin sârguința altora și curăția iubirii voastre.

9. Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că deși era bogat, totuși s‐a făcut sărac pentru voi, ca voi prin sărăcia lui să fiți îmbogățiți.

10. Și îmi dau o părere în aceasta; căci aceasta este de folos pentru voi, ca unii care cei dintâi ați început de acum un an, nu numai să faceți, ci să și voiți.

11. Sfârșiți dar acum și facerea; ca după cum a fost bunăvoința de a voi, astfel să fie și de a sfârși după putința voastră.

12. Căci dacă este bunăvoință, este bineprimit după cât are cineva nu după cât n‐are.

13. Căci nu zic aceasta pentru ca alții să fie ușurați, iar voi împovărați,

14. ci în vremea de acum ca să fiți deopotrivă, prisosul vostru să fie pentru lipsa lor, ca și prisosul lor să fie pentru lipsa voastră, ca să fie o potrivire;

15. după cum este scris: Cine a strâns mult n‐a avut de prisos și cine a strâns puțin n‐a avut lipsă.

16. Dar mulțumită fie lui Dumnezeu care dă aceeași sârguință în inima lui Tit pentru voi.

17. Căci a primit într‐adevăr îndemnul nostru și fiind mai sârguitor a plecat de bunăvoie la voi.

18. Și noi am trimis împreună cu el pe fratele a cărui laudă în evanghelie este prin toate bisericile;

19. dar nu numai așa, ci și a fost ales de biserici ca tovarăș al nostru de călătorie în harul acesta care este slujit de noi spre slava Domnului însuși și ca dovadă de bunăvoința noastră,

20. ferindu‐ne ca să nu ne facă cineva mustrări în această dărnicie slujită de noi;

21. căci ne gândim la cele bune nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor.

22. Am trimis dar împreună cu ei pe fratele nostru, pe care l‐am încercat de multe ori în multe ca fiind sârguitor, dar acum este mult mai sârguitor prin multa încredere ce are în voi.

23. Fie că e vorba de Tit, el este părtașul meu și împreună lucrător cu mine față de voi; fie că e vorba despre frații noștri, ei sunt trimiși ai bisericilor, ei sunt slava lui Hristos.

24. Deci arătați‐le în fața bisericilor dovada iubirii voastre și a laudei noastre pentru voi.