2 Ioan 1 VDCL

1. Presbiterul către aleasa doamnă și către copiii ei, pe care‐i iubesc în adevăr și nu numai eu, ci și toți cei ce cunosc adevărul,

2. pentru adevărul care rămâne în noi și va fi cu noi în veac.

3. Cu voi va fi har, milă, pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în iubire.

4. M‐am bucurat foarte mult că am aflat dintre copiii tăi umblând în adevăr, după cum am primit poruncă de la Tatăl.

5. Și acum, rogu‐te, doamnă, nu ca și cum ți‐aș scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut‐o de la început, ca să ne iubim unii pe alții.

6. Și aceasta este iubirea, ca să umblăm potrivit cu poruncile lui. Aceasta este porunca, după cum ați auzit‐o de la început, ca să umblați în ea.

7. Pentru că mulți amăgitori au ieșit în lume, care nu mărturisesc pe Isus Hristos venind în carne. Acesta este amăgitorul și antihristul.

8. Luați seama la voi înșivă ca să nu pierdeți cele ce ați lucrat, ci să primiți o răsplată deplină.

9. Oricine care trece înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos, n‐are pe Dumnezeu; cine rămâne în învățătură, acesta are și pe Tatăl și pe Fiul.

10. Dacă vine cineva la voi și n‐aduce învățătura aceasta, nu‐l primiți în casă și nu‐i ziceți: Bun venit.

11. Căci cine‐i zice: Bun venit, se face părtaș cu lucrurile lui cele rele.

12. Având multe să vă scriu, n‐am voit să le scriu pe hârtie și cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi și să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie împlinită.

13. Te îmbrățișează copiii surorii tale alese.