2 Regi 10 VBRC2020

1. Aháb avea șaptezeci de fii în Samaría. Iehú a scris scrisori și le-a trimis la Samaría capilor bătrâni din Izreél și preceptorilor [fiilor] lui Aháb, zicând:

2. „Acum, când va ajunge la voi scrisoarea aceasta – și cu voi sunt fiii stăpânului vostru, cu voi sunt carele și caii, cetatea întărită și armele –,

3. vedeți care este cel mai bun și cel mai drept dintre fiii stăpânului vostru, puneți-l pe tronul tatălui său și luptați pentru casa stăpânului vostru!”.

4. Ei s-au temut foarte mult și au zis: „Iată, doi regi nu au putut să stea în fața lui! Cum vom putea să stăm noi?”.

5. Cel care era [responsabil] peste palat, cel care era [responsabil] peste cetate, bătrânii și preceptorii au trimis la Iehú să-i spună: „Noi suntem slujitorii tăi. Tot ceea ce ne spui vom face. Nu vom pune pe nimeni rege. Fă ceea ce este bine în ochii tăi!”.

6. [Iehú] le-a scris a doua scrisoare, zicând: „Dacă sunteți ai mei și dacă ascultați de glasul meu, luați capetele fiecărui fiu al stăpânului vostru și veniți la mine mâine pe vremea aceasta, în Izreél!”. Cei șaptezeci de fii ai regelui erau cu căpeteniile cetății care-i creșteau.

7. Când a ajuns la ei scrisoarea, i-au luat pe fiii regelui și i-au ucis: șaptezeci de oameni. Au pus capetele lor în coșuri și le-au trimis la [Iehú], în Izreél.

8. Mesagerul a venit și i-a zis: „Au adus capetele fiilor regelui”. [Iehú] a zis: „Puneți-le în două grămezi la intrarea porții până dimineață!”.

9. Dimineața a ieșit, a stat înaintea întregului popor și a zis: „Voi sunteți drepți! Eu am complotat împotriva stăpânului meu și l-am ucis. Dar cine i-a lovit pe toți aceștia?

10. Să știți, deci, că nu se va pierde niciunul dintre cuvintele Domnului pe care Domnul le-a rostit împotriva casei lui Aháb. Domnul va face tot ceea ce a spus prin slujitorul său Ilíe”.

11. Apoi, Iehú i-a lovit pe toți cei care mai rămăseseră din casa lui Aháb la Izreél, pe toate căpeteniile lui, pe cunoștințele lui, pe preoții lui, până când nu a mai rămas niciun supraviețuitor.

12. Apoi s-a sculat, a plecat și a mers la Samaría. Când a ajuns la Bet-Émec Haroím, pe drum,

13. Iehú i-a întâlnit pe frații lui Ahazía, regele lui Iúda, și a zis: „Cine sunteți voi?”. Ei au răspuns: „Suntem frații lui Ahazía și coborâm să-i salutăm pe fiii regelui și pe fiii reginei”.

14. [Iehú] le-a zis: „Prindeți-i de vii!”. Ei i-au prins de vii și i-au ucis – patruzeci și doi de oameni – la fântâna din Bet-Émec. Nu au lăsat să scape niciunul dintre ei.

15. A plecat de acolo și l-a întâlnit pe Ionadáb, fiul lui Recáb, [care venea] înaintea lui. L-a salutat și i-a zis: „Este inima ta dreaptă, așa cum este inima mea față de inima ta?”. Ionadáb a răspuns: „Este”. „Dacă este, dă-mi mâna!”. Și [Ionadáb] i-a dat mâna, iar [Iehú] l-a făcut să se suie la el, în carul său.

16. [Iehú] i-a zis: „Vino cu mine și vei vedea zelul meu pentru Domnul!”. Și l-a dus cu carul său.

17. A ajuns la Samaría și i-a lovit pe toți cei ai lui Aháb care mai rămăseseră în Samaría până ce i-a distrus, după cuvântul Domnului pe care i-l spusese lui Ilíe.

18. Apoi Iehú a adunat tot poporul și le-a zis: „Aháb l-a slujit pe Báal puțin; Iehú însă îl va sluji mult.

19. Acum, chemați-i la mine pe toți profeții lui Báal, pe toți slujitorii lui și pe toți preoții lui: să nu lipsească nimeni, pentru că am o mare jertfă pentru Báal! Cine va lipsi nu va mai trăi”. Dar Iehú făcea [aceasta] cu viclenie, ca să-i ucidă pe slujitorii lui Báal.

20. Iehú a zis: „Convocați o adunare sfântă pentru Báal!”. Și ei au convocat.

21. Iehú a trimis [mesageri] în tot Israélul. Au venit toți slujitorii lui Báal; n-a fost nimeni care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Báal și s-a umplut templul lui Báal de la un capăt la altul.

22. A zis celui care se îngrijea de veșminte: „Scoate veșminte pentru toți slujitorii lui Báal!”. Iar el le-a scos veșminte.

23. Atunci Iehú și Ionadáb, fiul lui Recáb, au venit în templul lui Báal și le-au zis slujitorilor lui Báal: „Căutați și vedeți să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci numai slujitori ai lui Báal!”.

24. Ei au intrat să aducă jertfe și arderi de tot. Iehú pusese afară optzeci de oameni și le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul dintre oamenii pe care i-am adus în mâinile voastre, viața lui va fi în locul vieții aceluia”.

25. Când au terminat de adus arderea de tot, Iehú le-a zis alergătorilor și căpeteniilor: „Intrați și loviți-i! Să nu iasă nimeni!”. Ei i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Alergătorii și căpeteniile i-au aruncat [în afara cetății], apoi s-au întors în cetatea templului lui Báal.

26. Au scos stela din templul lui Báal și au ars-o.

27. Au dărâmat stela lui Báal, au distrus templul lui Báal și l-au făcut o hazna de gunoi până în ziua de azi.

28. Iehú l-a nimicit pe Báal din Israél.

29. Dar Iehú nu s-a îndepărtat de păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască, adică vițeii de aur care erau în Bétel și care erau în Dan.

30. Domnul i-a zis lui Iehú: „Pentru că ai făcut bine, ai împlinit ceea ce era drept în ochii mei și ai făcut casei lui Aháb tot ce eu aveam de gând, fiii pe care îi ai vor sta pe tronul lui Israél până la a patra [generație]!”.

31. Dar Iehú a avut grijă să umble în legea Domnului Dumnezeului lui Israél din toată inima lui; însă nu s-a îndepărtat de păcatul lui Ieroboám, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască.

32. În acele zile, Domnul a început să rupă din Israél: Hazaél i-a lovit la toate hotarele lui Israél.

33. De la Iordán, de la răsăritul soarelui, [a lovit] tot ținutul Galaád, Gad, Rubén și Manáse, de la Aroér, care este pe râul Arnón, până la Galaád și Basán.

34. Celelalte fapte ale lui Iehú, tot ceea ce a făcut el, vitejia lui, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél?

35. Iehú a adormit cu părinții săi și a fost îngropat la Samaría. Și a devenit rege Ioaház, fiul lui, în locul său.

36. Zilele cât Iehú a fost rege peste Israél în Samaría au fost douăzeci și opt de ani.