2 Regi 15 BIV2014

1. Ani, douăzeci și șapte-avea Ieroboam, de când domnea, Când – peste Iuda – a venit Azaria, de a domnit. Azaria este cel care, Pe-Amația, părinte-l are.

2. Ani, șaisprezece, a avut, Când, împărat, a fost făcut, Iar – la Ierusalim – apoi, El a domnit, cincizeci și doi. Mamă, i-a fost Icolia, Cari din Ierusalim, venea.

3. Cât a trăit, el a făcut Doar lucruri care I-au plăcut Lui Dumnezeu, asemenea Cum a făcut Amația.

4. Dar înălțimi tot mai erau. Noroadele, încă, mergeau Pe înălțimi, tămâie-arzând, Precum și jertfe aducând.

5. Domnul, cu lepră, l-a lovit Pe împărat. El a bolit, Până în ziua morții sale. De-aceea, a găsit cu cale, Să nu mai șeadă la palat, Ci într-o casă așezat, Care era deosebită, Mai la oparte construită. Al său fecior, Ioatam numit, În fruntea casei a venit Să judece pe-al său popor, Căci a fost pus judecător.

6. Dar toate câte le-a făcut Azaria, nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Care în Iuda au domnit?

7. Azaria a adormit, Fiind și el adăugat Lângă ai săi și îngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, în stăpânire-o are. Iotam – al său fiu – a venit În locul lui și a domnit.

8. Treizeci și opt de ani făcuse De când în fruntea țării fuse Pus împărat Azaria. Atuncea, la Samaria, Un împărat nou a venit, Cari, Zaharia, s-a numit. Al lui Ieroboam fecior, Fusese el. Stăpânitor, Doar șase luni șezuse el, Peste poporul Israel.

9. El a făcut ce este rău, La fel ca-naintașul său – Ieroboam – acela care, Părinte, pe Nebat, îl are Și – în păcate – după el, A tras întregul Israel. Lucrările ce le-a făcut, Lui Dumnezeu nu I-au plăcut.

10. Apoi, Șalum – acela care, Părinte, pe Iabeș, îl are – În contra lui a uneltit. De moarte-n urmă, l-a lovit, În fața-ntregului popor Și s-a făcut el, domnitor.

11. Dar toate câte-au fost făcute De Zaharia, sunt trecute În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Ce-n Israel au stăpânit.

12. În felu-acesta, s-a-mplinit Ceea ce Domnul prevestise, Când El – lui Iehu – îi vorbise: „Iată că la împărăție, Mult timp, feciorii o să-ți fie. Pân’ la al patrulea tău neam, Eu, în vedere, am să-i am Și am să-i țin în acest fel, Drept împărați în Israel.”

13. Treizeci și nouă ani făcuse De când în fruntea țării fuse Drept împărat, pus, Ozia. Atuncea, la Samaria, Veni Șalum, acela care, Pe Iabeș, drept părinte-l are. O lună numai, el a stat În Israel ca împărat,

14. Căci Menahem – acela care, Pe Gadi, drept părinte-l are – Grabnic din Tirța a venit Și pe Șalum el l-a lovit. L-a omorât și-n acest fel, El a domnit, în Israel.

15. Dar toate câte le-a făcut Șalum atuncea, s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Care-au domnit în Israel. De-asemeni, felu-n care el A mers apoi și-a uneltit, E tot în Cronici, amintit.

16. Când Menahem – într-un ținut De lângă Tirța – a bătut Tifsahul – fiind mâniat – Cu sabia a spintecat Burta femeilor aflate În acel loc, însărcinate. Lucrul acesta l-a făcut, Furios fiind, când a văzut Că porțile ținutului Nu s-au deschis în fața lui.

17. Treizeci și nouă ani avea Azaria de când domnea, Când Menahem s-a-nscăunat În Israel ca împărat. Ăst împărat e-acela care, Pe Gadi, drept părinte-l are, El la Samaria-a domnit Și zece ani a împlinit – Ca împărat – în Israel.

18. Tot ceea ce făcuse el, S-a dovedit a fi doar rău, Lucrând ca-naintașul său – Ieroboam – acela care, Părinte, pe Nebat, îl are Și în păcate, după el, Trăsese-ntregul Israel. Astfel, ceea ce a făcut, Lui Dumnezeu nu I-a plăcut.

19. Pul, împăratul cel pe care Asiria în frunte-l are, În Israel a năvălit, Iar Menahem, bir, i-a plătit. O mie de talanți i-a dat – De-argint – care l-au ajutat Ca întărită să îi fie, În țara lui, a sa domnie.

20. Argintul care a fost dat De Menahem, a fost luat Doar de la cei cari se vădeau Cum că avere stăpâneau. Cincizeci de sicli s-au luat, De la oricare om bogat. Pul nu s-a mai oprit în țară, Ci s-a întors acasă, iară, Adică în Asiria, Asupra căreia stăpânea.

21. Dar toate câte-au fost făcute De Menahem, nu sunt trecute În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Ce-n Israel au stăpânit?

22. Când Menahem a adormit, A fost și el adăugit La al său neam. El e urmat De fiul său, care-a venit Și-n Israel a stăpânit. Fiul pe care îl avea Era chemat Pecahia.

23. Cincizeci de ani, tocmai făcuse, De când ca împărat șezuse Peste Iudei Azaria. Atuncea, în Samaria – La-mpărăție – a venit Și-n Israel a stăpânit Pecahia, acela care, Pe Menahem, părinte-l are. Pecahia, doi ani, a stat, În Israel, ca împărat.

24. El a făcut ce este rău, La fel ca-naintașul său – Ieroboam – acela care, Părinte, Pe Nebat, îl are Și în păcate, după el, A tras întregul Israel. Lucrările ce le-a făcut, Lui Dumnezeu nu I-au plăcut.

25. Pe-al lui Ramalia fecior, Îl avusese slujitor. Slujbașu-acela s-a numit Pecah, iar el a uneltit În contra împăratului. Astfel, chiar în palatul lui, El l-a ucis pe împărat, La fel precum s-a întâmplat Cu-Argob și Arie. Cu el, Avuse slujitoru-acel, Cincizeci de inși cari îl urmau Și care Galaadiți erau. Pecah, în urmă, a venit Și-n Israel, a stăpânit.

26. Dar tot ceea ce a făcut Pecahia, a fost trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari la domnie au venit Și-n Israel au stăpânit.

27. Cincizeci și doi de ani făcuse, De când – ca împărat – șezuse Peste Iudei, Azaria. Atuncea, în Samaria – La-mpărăție – a venit Și-n Israel a stăpânit Feciorul lui Ramalia. Pecah, acesta se numea. El douăzeci de ani a stat, În Israel, ca împărat.

28. Cât a domnit, a făcut rău, La fel ca-naintașul său – Ieroboam – acela care, Părinte, pe Nebat, îl are Și – în păcate – după el, A tras întregul Israel. Lucrările ce le-a făcut, Lui Dumnezeu nu I-au plăcut.

29. În vremea lui, a năvălit Tiglat-Pileser, ce-a domnit Peste Asiria. Astfel, El smulse, de la Israel, Iionul, Chedeșul, urmat De-Abel-Bet-Maca. A luat Și Ioanahul, cu război. A smuls Hațorul, iar apoi, Spre Galaad s-a repezit, Pe care l-a și cucerit. S-a îndreptat – după aceea – Către micuța Galileea. Apoi, spre-a lui Neftali țară, Oștile lui se îndreptară. Locuitori-au fost luați Și în Asiria mutați.

30. Osea, atunci – acela care, Pe Ela, drept părinte-l are, În mare taină-a uneltit Și pe Pecah el l-a lovit. În urmă, el s-a așezat Pe scaunul de împărat. Lucrul acest s-a făptuit, Chiar când Iotam a împlinit, Ani, douăzeci, de când domnea. El fiu îi e, lui Ozia.

31. Dar tot ceea ce-a săvârșit Pecah atunci, s-a pomenit În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari la domnie au venit Și-n Israel, au stăpânit.

32. Pecah doi ani abia făcuse, De când – ca împărat – șezuse În Israel, când a venit – La tron – Iotam și a domnit Peste Iudei. El e cel care, Pe Ozia, părinte-l are.

33. Ani douăzeci și cinci avuse Când – domnitor – el se făcuse, Iar la Ierusalim a stat, Ani șaisprezece ca-mpărat. Ierușa fost-a a lui mamă, Iar tatăl ei, Țadoc, se cheamă.

34. Cât a domnit, el a făcut Doar lucruri care i-au plăcut Lui Dumnezeu, precum făcea Și al său tată, Ozia.

35. Dar înălțimi tot mai erau. Noroadele, încă, mergeau Pe înălțimi, tămâie-arzând, Precum și jertfe aducând. În vremea-n care a domnit Iotam în Iuda, s-a zidit Cea mai înaltă poartă care, Casa lui Dumnezeu o are.

36. Dar toate câte le-a făcut Iotam, oare nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților, Cari la domnie au venit Și-n Iuda au împărățit?

37. În vremea ‘ceea s-a văzut Că Dumnezeu a început Ca să-l trimeată la Iudei, Pe împăratul Siriei, Care – Rețin – a fost numit, Și pe Pecah, care-a domnit În Israel. El îl avea, Drept tată, pe Ramalia.

38. Iotam, în urmă, a murit, Fiind și el adăugit La neamul său. L-au îngropat Într-un mormânt ce s-a aflat Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are. Apoi, în locu-i a venit Ahaz – al său fiu – și-a domnit.