2 Regi 17 BIV2014

1. De doisprezece ani ședea Ahaz și-n Iuda stăpânea, Când la Samaria-a venit Și-n Israel a stăpânit Osea. El e acela care, Pe Ela, drept părinte-l are. Timpul în care a domnit, De nouă ani s-a dovedit.

2. Lucrările ce le-a făcut, Lui Dumnezeu nu I-au plăcut. Totuși, n-a fost așa de rău, Precum înaintașul său.

3. În contra lui, acela care Era-n Asiria mai mare – Salmanasar fiind chemat – Cu oaste multă s-a urcat. Apoi, pe Osea, l-a supus Și să-i plătească bir, l-a pus.

4. Dar împăratul cel pe care, Asiria, în frunte-l are, În urmă, a descoperit Precum că Osea-a uneltit În contra lui. L-a-ncătușat Și-n temniță l-a aruncat, Aflând că bir n-a mai plătit Și că-n Egipt a repezit, Mereu, solii, ce se-ndreptară Spre So, voind, sprijin, să ceară.

5. Apoi, cel care, împărat, Era-n Asiria aflat, Înconjură Samaria, Pe care a putut s-o ia După trei ani. Cum e știut,

6. Aste-ntâmplări s-au petrecut, Când nouă ani a adunat Osea, în țară, ca-mpărat. Israeliți-au fost luați Și în Asiria mutați. Ca robi – acolo – au trăit Și în cetăți au locuit, Cetăți cari – înaintea lor – Fuseseră-ale Mezilor. Halah, întâia s-a chemat. Habor, drept nume, a purtat A doua. Ele sunt aflate, Pe malul apei așezate, Iar râul ce le mărginea, Gozan, pe-atuncea, se numea.

7. Lucrul acesta s-a-ntâmplat, Căci Israelul a uitat De Cel care l-a scos afară, Atunci când rob era în țară, La Egipteni. El a uitat De Domnul său și a urmat Alți dumnezei, străini de el.

8. Astfel, întregul Israel, Deprins-a obiceiuri noi, Pe care le-a luat apoi – În țara pe cari a primit-o – De la cei care-au locuit-o. Chiar dacă neamurile-aflate În țară, fost-au alungate De către Domnul Dumnezeu, Poporul a urmat, mereu, Doar obiceiurile lor, Precum și-ale-mpăraților Cari la domnie au venit Și-n Israel au stăpânit.

9. Israeliții au făcut, Pe-ascuns, lucruri ce n-au plăcut Lui Dumnezeu. Necontenit, Ei – în cetăți – au construit Multe-nălțimi. Ele erau În turnurile-n cari ședeau Străjerii, și-au mai fost zidite Și-n cetățuile-ntărite.

10. Stâlpi idolești au înălțat Și Astartee-au ridicat Pe dealurile dimprejur Și sub copacii verzi, din jur.

11. Poporul, pe-nălțimi, s-a dus Și-a ars tămâie-acolo, sus, Așa precum obișnuiau Cei care-n țară locuiau, Chiar dacă neamurile-aflate, Au fost, de Domnul, alungate. Prin felu-n care s-au purtat, Pe Dumnezeu L-au mâniat.

12. La idoli, oameni-au slujit, Chiar dacă Domnu-a poruncit Zicând poporului apoi: „Ăst lucru, să nu-l faceți voi!”

13. Domnu, mereu, a tot trimis Proroci și văzători și-a zis: „Vă-ntoarceți din căile rele, Ca să urmați legile Mele. Păziți ceea ce-am poruncit Și ceea ce am rânduit. Să țineți legea ce-a fost dată Părinților voștri, odată, Prin robii Mei – prorocii – care V-au fost trimiși fără-ncetare”. Domnul i-a înștiințat, astfel, Pe Iuda și pe Israel.

14. Ei, însă, nu L-au ascultat, Ci – mai departe – s-au purtat Întocmai precum au făcut Părinții lor, la început. N-au ascultat de Dumnezeu, Căci și-au înțepenit, mereu, Grumazul. Astfel, s-a văzut

15. Precum că ei nu au mai vrut A ști de legea Domnului Și nici de legământul Lui, Pe care El l-a încheiat Cu-ai lor părinți. Ei au urmat Lucruri pe care le vedeau Că neamurile le făceau, Și erau lucruri de nimic, La fel ca sufletul lor, mic. De-aceea, ei s-au dovedit Că de nimic sunt, negreșit, Urmând pe neamurile-acele, Măcar că Domnul – după ele – Să nu se ia, le-a poruncit.

16. Israeliți-au părăsit Pe Domnul lor, și au făcut Viței turnați – cum au avut Popoarele de lângă ei – Idoli și stâlpi de Astartei. Apoi, întregul lor popor, Oștirilor cerurilor S-a închinat și a sfârșit – Lui Baal – ca să îi fi slujit.

17. Prin foc – copiii – și-au trecut, Așa precum ei au văzut La neamurile care-au stat În jurul lor. S-au mai dedat Și la ghiciri – precum se știe – Și-apoi și la vrăjitorie. Unii, pe alții, s-au vândut Și-n felu-acesta au făcut Doar rele-n fața Domnului Și au stârnit mânia Lui.

18. De-aceea, Domnul – mâniat – Din fața Lui a-ndepărtat Atunci, poporul Israel. Doar Iuda a rămas cu El,

19. Dar nici chiar Iuda n-a păzit Ceea ce Domnu-a poruncit, Pentru că a călcat – și el – Pe căile lui Israel, Prin obiceiele-nvățate, Cari – de la el – au fost luate.

20. Domnul a lepădat, astfel, Întreg poporul Israel. Din fața Lui, l-a izgonit, Lăsându-l singur, părăsit, În mâinile vrăjmașilor Și-ale jefuitorilor.

21. Când Israel s-a dezlipit De David, el și-a rânduit, În fruntea sa, un domnitor Care-i al lui Nebat fecior. Ieroboam, el s-a chemat, Iar – cât fusese împărat – Trase-n păcate, după el, Întreg poporul Israel.

22. Israeliții au făcut Tot ceea ce ei au văzut Că și Ieroboam făcea, Pe vremea când împărățea. Ei au urmat căile lui, Stârnind mânia Domnului.

23. De-aceea, El i-a izgonit, Așa după cum a vestit Prin robii Săi care veneau În Israel și proroceau. Rob – în Asiria – astfel, Ajunse-n urmă Israel Și – tot acolo – a rămas Până acum, în acest ceas.

24. În Israel, acela care Era-n Asiria mai mare, Oameni – în urmă – a adus Și la Samaria i-a pus Să locuiască. Ei erau Din Babilon. Alții veneau Din Cuta, Ava și Hamat, În timp ce alții au plecat Tocmai de la Sefarvaim. Pe toți aceștia, îi găsim În așezările pe care, Țara Samariei le are.

25. Când au venit – la început – De Dumnezeu nu s-au temut; Dar niște lei, El a trimis, Care – mereu – i-a tot ucis.

26. Atunci, au mers la împărat Și-au zis: „Aicea ne-ai mutat, Dar află precum că nu știm, Domnului țării, să-I slujim. De-aceea, lei, El a trimis, Care mulți oameni ne-au ucis.”

27. Atunci, cel care s-a aflat Peste Asiria-mpărat, A poruncit: „Adus să fie Unul din preoți, din robie. Să meargă la Samaria Și în acel ținut să stea, Spre-a-mpărtăși noroadelor, Cum Domnului – din țara lor – Trebuie ca să Îi slujească, Iar El să nu-i mai nimicească.”

28. Unii din preoții luați Robi și-n Asiria mutați, S-au reîntors în Israel Și se-așezară la Betel. În urmă, ei i-au învățat Pe oamenii cari s-au aflat În țara lor, ca tot mereu, Teamă-a avea de Dumnezeu.

29. Dar neamurile și-au văzut De viața lor și au făcut Alți dumnezei la cari slujeau După credința ce-o aveau. Idoli-aceia au fost duși Și-apoi în temple au fost puși, Căci temple idolești avea – Pe înălțimi – Samaria, Zidite de Samariteni.

30. Oamenii Babilonieni, Pentru Sucot-Benor slujeau, Căruia i se închinau. Zeul Nergal a fost făcut De oamenii veniți din Cut. Zeul Ațima e urmat De cei aduși de la Hamat.

31. Nibhaz și cu Tartac, slujiți Au fost de cei care-s veniți Din Ava. Astfel, îi găsim Pe toți cei din Sefarvaim Că pentru zeii ce-i aveau, În foc, copiii, și-i ardeau. Ei îl slujeau pe-Adramelec Și-asemeni pe Anamelec.

32. Aceste neamuri se-nchinau Și Domnului. Ele aveau Preoți ai înălțimilor, Care erau din rândul lor. Aceștia, jertfe, aduceau În templele ce se aflau Pe înălțimi. Oameni-acei

33. Slujeau acelor dumnezei, Așa cu au obișnuit În țara-n care-au locuit; Dar Îi slujeau și Domnului Și se-nchinau în fața Lui.

34. Ăst obicei a fost păstrat, De acești oameni, neschimbat: Nu țin porunca Domnului Și nu se-nchină-n fața Lui, Așa precum ceruse El, Copiilor lui Israel; Nu țin nici rânduiala lor, Ce au avut-o, ca popor. În felu-acesta, neschimbat, Ei, până astăzi, s-au păstrat.

35. Așa precum este știut, Un legământ, Domnu-a făcut Cu toți fiii lui Israel, Vorbindu-le în acest fel: „Să nu aveți alți dumnezei, Să nu vă închinați la ei, Jertfe să nu le dăruiți, Și nu cumva să îi slujiți!

36. Iată ce trebuie apoi: De Domnu, să vă temeți voi, Căci – din Egipt – ați fost scăpați De brațul Său. Lui vă-nchinați! Jertfe, doar Lui să-I dăruiți Și numai Lui să Îi slujiți!

37. Păziți tot ce v-a poruncit, Tot ceea ce a rânduit. Faceți așa precum v-a zis Și cum, în carte, este scris. Iar, de alți dumnezei – cumva – Să nu se teamă cineva!

38. Mereu să-Mi împliniți cuvântul! Să nu uitați de legământul Pe care l-am făcut cu voi, Și să-l păziți, iar – mai apoi – Să nu se teamă cineva, De dumnezei străini, cumva.

39. Voi să vă temeți – tot mereu – Numai de Domnul Dumnezeu. Atuncea, El vă ocrotește Și de vrăjmași vă izbăvește.”

40. Ei, însă, nu L-au ascultat, Ci – mai departe – și-au urmat Doar obiceiul lor, știut, Precum era la început.

41. Acele neamuri se temeau De Dumnezeu, însă slujeau Și chipurilor lor cioplite, Cari – din strămoși – sunt moștenite. Copiii lor – toți – au făcut În felu-n care au văzut Că s-au purtat părinții lor; Și până azi, acel popor Nu este cu nimic schimbat, Făcând precum a învățat.