2 Regi 17 BVA

1. Osea – fiul lui Ela – a început să guverneze în teritoriul numit Israel – la Samaria – în al doisprezecelea an al guvernării lui Ahaz – regele din teritoriul numit Iuda; și a guvernat acolo nouă ani.

2. El a făcut ce este rău în relația lui cu Iahve; dar nu a procedat ca regii lui Israel care trăiseră înaintea lui.

3. Salmanasar – regele Asiriei – a venit împotriva lui. Astfel, Osea a devenit vasalul acestui rege; și i-a plătit periodic o taxă (de subordonare).

4. Dar regele Asiriei a descoperit un complot organizat de Osea care îi trimisese lui So – monarhul Egiptului – niște oameni din partea lui; și nu îi mai plătea regelui Asiriei acea taxă anuală. În consecință, regele Asiriei l-a prins și l-a băgat în închisoare.

5. Regele Asiriei a parcurs toată țara și a venit să lupte împotriva Samariei. A asediat-o într-o perioadă de trei ani.

6. În al nouălea an al guvernării lui Osea, regele Asiriei a cucerit Samaria; și apoi i-a dus pe israelieni captivi în Asiria. El i-a adus acolo să locuiască în Halah și în Gozan – pe traseul râului Habor și în orașele mezilor.

7. Aceste lucruri s-au întâmplat pentru că poporul Israel a păcătuit împotriva Dumnezeului lor numit Iahve – Cel care i-a scos de pe teritoriul Egiptului de sub dominația faraonului, monarhul Egiptului. Ei s-au închinat înaintea altor (dumne)zei

8. și au copiat atât obiceiurile popoarelor pe care Iahve le alungase din fața israelienilor, cât și obiceiurile stabilite de regii din teritoriul numit Israel.

9. Israelienii au făcut, în secret, împotriva Dumnezeului lor numit Iahve, fapte nepermise de El. Ei și-au construit înălțimi în toate orașele lor, din turnurile santinelelor până în orașele fortificate.

10. Și-au ridicat pietre (pe care le-au considerat) sacre și „astarte” – pe orice deal înalt și sub orice copac verde.

11. Au ars tămâie pe toate înălțimile – exact ca popoarele pe care Iahve le alungase din fața lor; și au făcut lucruri rele cu care L-au mâniat pe Iahve.

12. Au slujit idolilor, deși Iahve le spusese: „Să nu faceți acest lucru!”

13. Iahve a avertizat pe Israel și pe Iuda prin toți profeții și prin oamenii care vedeau lucrurile revelate de El. Aceia le ziseseră (din partea lui Iahve): „Întoarceți-vă de la comportamentul vostru rău și respectați poruncile și deciziile Mele, conform întregii Legi pe care am poruncit-o strămoșilor voștri și pe care v-am trimis-o prin sclavii Mei – prin profeți!”

14. Dar ei nu L-au ascultat; ci s-au opus acestor cerințe la fel ca strămoșii lor care nu crezuseră în Dumnezeul lor numit Iahve.

15. I-au respins deciziile, legământul ratificat cu strămoșii lor și declarațiile pe care li le-a dat. Au umblat după lucruri fără valoare; și astfel au devenit chiar ei niște oameni demni de desconsiderare. Israelienii au urmat exemplul celorlalte popoare care erau în jurul lor, deși Iahve le poruncise să nu se asemene cu ele.

16. Ei au renunțat la toate poruncile Dumnezeului lor care se numește Iahve; și și-au turnat ca idoli doi viței și un stâlp închinat Astartei. S-au închinat tuturor constelațiilor care se puteau observa pe cer; și i-au slujit lui Baal.

17. Au trecut prin foc pe fiii și pe fiicele lor, au practicat ghicirea și vrăjitoria; și s-au vândut să facă ce este rău în relația lor cu Iahve, declanșându-I astfel mânia (împotriva lor).

18. Iahve s-a mâniat foarte mult pe Israel și l-a îndepărtat din prezența Lui. Astfel, nu au mai rămas (pe teritoriul locuit cândva de israelieni) decât urmașii lui Iuda.

19. Dar nici israelienii din teritoriul numit Iuda nu au respectat legământul ratificat cu Dumnezeul lor care se numește Iahve; ci au copiat obiceiurile pe care le avuseseră cei din teritoriul numit Israel.

20. Atunci Iahve i-a abandonat pe toți urmașii lui Israel, i-a chinuit, a permis să ajungă la discreția jefuitorilor; iar în final i-a alungat din prezența Lui.

21. El a procedat așa cu ei pentru că cei care s-au numit Israel, se despărțiseră de familia lui David și îl făcuseră rege pe Ieroboam, fiul lui Nebat – cel care l-a înstrăinat pe Israel de Iahve și l-a determinat să comită un mare păcat.

22. Israelienii au continuat să facă toate păcatele comise de Ieroboam; și nu s-au depărtat de ele –

23. până când Iahve l-a îndepărtat pe Israel din prezența Sa – exact cum anunțase prin toți sclavii Săi: prin profeți. Astfel, cei din teritoriul numit Israel au fost luați din țara lor și duși captivi în Asiria, unde au rămas până astăzi.

24. Regele Asiriei a adus oameni de la Babilon: din Cuta, din Ava, din Hamat și din Sefarvaim. El i-a pus să trăiască în orașele care aveau capitala la Samaria, în locul israelienilor. Ei au devenit proprietarii Samariei; și au locuit (inclusiv) în orașele (din jurul) ei.

25. Când au început să locuiască acolo, nu se temeau de Iahve. Atunci Iahve a trimis împotriva lor niște lei care au omorât pe câțiva dintre ei.

26. Aceia i-au zis regelui Asiriei: „Popoarele pe care le-ai adus ca să locuiască în orașele (care aparțin) Samariei, nu cunosc legea Dumnezeului acestei țări. El a trimis împotriva lor niște lei; și oamenii au fost omorâți de ei – pentru că nu știu ce prevede legea Dumnezeului acestei țări!”

27. Atunci regele Asiriei a ordonat: „Trimiteți pe unul dintre preoții care au fost luați captivi din Samaria. El să meargă și să locuiască acolo – ca să îi învețe (să respecte) legea Dumnezeului acelui teritoriu!”

28. Unul dintre preoți, care fusese luat captiv din Samaria, s-a întors și a locuit la Betel. El i-a învățat cum să se teamă de Iahve.

29. Dar fiecare popor și-a făcut proprii lui zei în orașele în care locuiau ei; și i-au pus atât în temple cât și pe înălțimile construite de samariteni.

30. Oamenii din Babilon l-au făcut pe zeul Sucot-Benot, oamenii din Cuta l-au făcut pe zeul Nergal, oamenii din Hamat l-au făcut pe zeul Așima,

31. iar cei din Ava i-au făcut pe zeii Nibhaz și Tartac. Cei din Sefarvaim își ardeau fiii în foc, ca sacrificiu oferit lui Adra-Melec și lui Ana-Melec – zeii din Sefarvaim.

32. Ei se închinau (și) lui Iahve; dar în același timp și-au desemnat pentru ei mulți preoți ai înălțimilor, care aduceau sacrificii în acele temple de pe înălțimi.

33. Astfel, acei oameni se închinau lui Iahve, dar slujeau și zeilor lor, conform obiceiului popoarelor din care au fost aduși.

34. Până astăzi, ei au aceleași obiceiuri vechi. Nu se tem doar de Iahve. Nu respectă doar deciziile și regulile lor (religioase) și nici doar poruncile pe care le-a dat Iahve urmașilor lui Iacov, căruia i-a fost pus numele Israel.

35. Iahve ratificase cu israelienii un legământ și le poruncise astfel: „Să nu vă temeți de alți (dumne)zei și să nu vă închinați lor; să nu le slujiți și să nu le aduceți sacrificii;

36. ci să vă temeți de Iahve – de Cel care v-a scos de pe teritoriul Egiptului cu o mare demonstrație de forță și cu brațul întins! Să vă închinați doar Lui; și numai acestui Dumnezeu să îi aduceți sacrificii!

37. Fiți atenți totdeauna, ca să respectați învățăturile, regulile, legile și poruncile pe care le-a scris pentru voi; și să nu vă temeți de alți (dumne)zei.

38. Să nu uitați (să respectați) legământul pe care Eu l-am ratificat cu voi; și să nu vă temeți de alți (dumne)zei;

39. ci să vă temeți de Dumnezeul vostru care se numește Iahve; și atunci El vă va scăpa de toți dușmanii voștri.”

40. Dar israelienii nu s-au conformat acestor cerințe; ci au urmat vechile lor obiceiuri.

41. Deci aceste popoare se temeau de Iahve, dar slujeau și idolilor lor. Până astăzi, copiii lor și copiii copiilor lor fac ce au făcut și părinții lor.