2 Regi 2 VBRC2020

1. Când Domnul a voit să îl înalțe pe Ilíe într-o vijelie la cer, Ilíe și Elizéu au plecat de la Ghilgál.

2. Ilíe i-a zis lui Elizéu: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Bétel!”. Elizéu a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au coborât la Bétel.

3. Fiii profeților care erau la Bétel au ieșit la Elizéu și i-au zis: „Știi că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!”.

4. Ilíe i-a zis: „Elizéu, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihón!”. El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au ajuns la Ierihón.

5. Fiii profeților care erau la Ierihón s-au apropiat de Elizéu și i-au zis: „Știi că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!”.

6. Ilíe i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordán!”. El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au plecat amândoi.

7. Cincizeci de oameni dintre fiii profeților au mers și au stat în față, departe, iar ei amândoi erau lângă Iordán.

8. Ilíe și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și alta, și au trecut amândoi pe uscat.

9. După ce au trecut, Ilíe i-a zis lui Elizéu: „Cere ceva și voi face pentru tine înainte de a fi luat de la tine!”. Elizéu a zis: „Să fie, te rog, două treimi din duhul tău asupra mea!”.

10. [Ilíe] a zis: „Este grea cererea ta. Dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, se va împlini; dacă nu, nu [se va împlini]”.

11. Pe când mergeau ei și vorbeau, iată, un car de foc cu cai de foc i-a despărțit pe amândoi, iar Ilíe a urcat într-o vijelie la cer!

12. Elizéu privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israél și cavaleria lui!”. Când nu l-a mai văzut, a apucat hainele lui și le-a sfâșiat în două bucăți.

13. A ridicat mantaua lui Ilíe care căzuse de pe el și a stat din nou pe malul Iordánului.

14. A ridicat mantaua lui Ilíe care căzuse de pe el, a lovit apele și a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilíe?”. A lovit apele și ele s-au despărțit într-o parte și alta și Elizéu a trecut.

15. Fiii profeților care erau în fața Ierihónului l-au văzut și au zis: „Duhul lui Ilíe a venit peste Elizéu”. I-au ieșit înainte și s-au închinat până la pământ înaintea lui.

16. Ei i-au zis: „Iată, sunt cincizeci de slujitori viteji ai tăi: să meargă și să-l caute pe stăpânul tău! Poate nu l-a luat Duhul Domnului, ci l-a dus pe vreunul dintre munți sau într-una dintre văi”. Dar el a zis: „Nu-i trimiteți [nicăieri]!”.

17. Dar ei au insistat foarte mult. Atunci a zis: „Trimiteți-i!”. Ei i-au trimis pe cei cincizeci de oameni: l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit.

18. Ei s-au întors la el. [Elizéu] locuia la Ierihón. Le-a zis: „Nu v-am spus să nu mergeți?”.

19. Oamenii din cetate i-au zis lui Elizéu: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul nostru; dar apele sunt rele și pământul este neroditor!”.

20. El a zis: „Aduceți-mi un vas nou și puneți sare în el!”. Iar ei i-au adus.

21. Apoi a ieșit la izvorul apelor, a aruncat sare în el și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Am vindecat apele acestea; nu va mai fi în ele nici moarte, nici sterilitate»”.

22. Apele au fost vindecate până în ziua de azi, după cuvântul pe care-l rostise Elizéu.

23. Apoi a plecat de acolo la Bétel. Pe când era pe drum, au ieșit niște copii din cetate și l-au disprețuit, zicând: „Vino, pleșuvule! Vino, pleșuvule!”.

24. El s-a întors și i-a văzut. I-a blestemat în numele Domnului; au ieșit doi urși din pădure și au sfâșiat dintre ei patruzeci și doi de copii.

25. De aici a plecat spre muntele Carmél și de acolo s-a întors în Samaría.