2 Regi 20 BIV2014

1. O boală gravă l-a lovit Pe Ezechia, și-a simțit Că nu poate să se mai scoale Din pat, iar moartea-i dă târcoale. Atunci, prorocul Domnului – Isaia – la porunca Lui, La Ezechia a plecat Și-n acest fel, a cuvântat: „Ascultă ceea ce a zis Domnul, atunci când m-a trimis: „Așază-ți casa-n rânduială, Căci vei muri, fără-ndoială.”

2. Atunci, îndată, Ezechia, Cu fața albă ca hârtia, Către perete s-a sucit Și-o rugăciune a rostit:

3. „Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.

4. Isaia – care a plecat – Numai puțin s-a-ndepărtat. Când a ajuns în acel loc Știut drept „curtea din mijloc”, Cuvântul Domnului, de sus, S-a pogorât la el și-a spus:

5. „La Ezechia să te duci, Căci vreau, al Meu cuvânt, să-i duci. Întoarce-te acum la el Și-apoi, îi spune-n acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu, Cel al lui David: „Iată, Eu Am auzit cum te-ai rugat Și am văzut că ai vărsat Lacrimi amare-n fața Mea. Dar încurând, tu vei putea Ca iarăși sănătos să fii. Peste trei zile, ai să vii La Casa Domnului. Cu cale,

6. Găsesc ca anii vieții tale, Să îi lungesc. De-aceea vreau – Ani – cincisprezece, să-ți mai dau. Pe toți cei care locuiesc Aici, am să îi izbăvesc Din mâna-Asirienilor. Cetatea, tu și-al tău popor, O izbăvire veți avea. Ea vine din pricina Mea Și a lui David, robul Meu.”

7. Cuvintele lui Dumnezeu, Isaia le-a împărtășit Lui Ezechia. La sfârșit, Isaia – către slujitor – A zis, cu glas poruncitor: „Du-te, și-o turtă de smochine, Degrabă, s-o aduci la mine!” Slujbașu-ndată a făcut Așa precum i s-a cerut. Turta care a fost adusă, Fost-a, pe umflătură, pusă, Iar Ezechia – negreșit – De boală, s-a tămăduit.

8. El, pe Isaia, l-a-ntrebat: „Cum am să știu că, vindecat, Voi fi de Domnul, iar apoi – Peste trei zile – putea-voi Să urc la Casa Domnului?”

9. Atuncea, împăratului, Isaia îi răspunse-ndat’: „Iată ce semn îți va fi dat Din partea Domnului: „Cum vrei Să-și facă umbra, drumul ei? Cu zece trepte, verei să treacă În față, sau vrei să se facă Cu zece trepte înapoi?”

10. El s-a gândit și-a zis apoi: „Nu-i mare lucru să se facă Umbra-nainte ca să treacă. Deci zece trepte, mai apoi, Să treacă umbra, înapoi.”

11. Atunci, Isaia s-a rugat, Iar Dumnezeu, umbra, a dat – Pe-al lui Ahab cadran solar – Cu zece trepte-n urmă dar.

12. Când Berodac – care-i numit Și Baladan – a auzit Că Ezechia e la pat Zăcând, de boală încercat, Un dar – îndată – i-a trimis Și o epistolă i-a scris, Căci Berodac era cel care, Pe Baladan, părinte-l are, Iar tatăl său e așezat, În Babilon, drept împărat.

13. Când împăratul Ezechia Primise darul și solia, El – solilor – le-a arătat Lucruri de preț ce-a adunat, Argintul care îl avea Și aurul, de-asemenea. Apoi, i-a dus să le arate Și mirodeniile-aflate În a lui casă, la păstrare, Și undelemnu-acela care Fusese scump. Le-a arătat Și locu-n care s-au aflat Armele lui. Și-n visterie, Dusă a fost acea solie. Oameni-aceia au văzut Tot ce, în casă, a avut, Tot ce era în visterie, Precum și pe a lui moșie.

14. Isaia-n urmă a intrat, La Ezechia, și-a-ntrebat: „Ce au zis oamenii acei? De unde oare-s veniți ei?” „Sunt dintr-o țară-ndepărtată Cari, Babilon, este chemată” – Răspunse el, către proroc.

15. „Ce au văzut, în acest loc?” – A vrut Isaia să mai știe. „Eu am purtat, acea solie, Prin toată casa mea. Să știi, Că fost-am și la visterii, Unde – apoi – le-am arătat Tot ceea ce am adunat.”

16. „Iată cuvântul Domnului!” – Îi zise, împăratului, Atunci, Isaia: „În curând,

17. Are să vină vremea când Tot ce e-n casa ta aflat – Tot ceea ce au adunat Părinții tăi – are-a fi dus La Babilon”, căci Domnu-a spus.

18. „Ai tăi feciori, vor fi luați Și fameni fi-vor așezați, Drept slugi ale-mpăratului Din țara Babilonului.”

19. Atuncea, Ezechia-a zis: „Cuvântul ce a fost trimis Din partea Domnului – îți spun – Că pentru mine este bun. Cât voi trăi, Domnul va face Să fie liniște și pace!”

20. Dar toate câte-au fost făcute De Ezechia, nu-s trecute În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Care în Iuda au domnit? Nu tot acolo-i amintit Și despre iazul său cel mare Și de acel canal prin care Adus-a apele-adunate În iazul său, până-n cetate?

21. Când Ezechia a murit A fost și el adăugit La neamul său. În acest fel, La tron – în Iuda – după el, De-al său fecior a fost urmat, Care, Manase, s-a chemat.