2 Regi 21 BIV2014

1. Ani doisprezece a avut Manase-atunci când s-a făcut, În Iuda, mare împărat. Cincizeci și cinci de ani a stat În fruntea țării și-l găsim Domnind de la Ierusalim. Mama pe care o avea, Hefțiba, drept nume, avea.

2. El a făcut ce este rău Față de Dumnezeul său, Precum popoarele aflate În țara lui și alungate De către Domnu-atunci când El, Țara, a dat, lui Israel.

3. Ceea ce tatăl său surpase, A ridicat, din nou, Manase. Lui Bal, altare, i-a zidit Și înălțimi a construit. El, Astarteei, i-a făcut Un idol nou, cum a avut Pe vremea când Ahab ședea În Israel și-mpărățea. Apoi, în fața tuturor Oștirilor cerurilor, S-a închinat și le-a slujit.

4. Astfel, altare a zidit În Casa Domnului, măcar Că Dumnezeu spusese clar: „Vreau, în Ierusalim, mereu, Să Îmi așez Numele Meu.”

5. Apoi, a mai zidit altare Oștirii cerului, pe care, În jurul Casei Domnului, Le-a înălțat, căci Casa Lui, Avut-a două curți. În ele, Erau altarele acele.

6. Prin foc, pe-al său fiu, l-a trecut. Vrăjitorii a mai făcut Și de ghicit s-a ocupat. În jurul său a adunat Oameni cari spirite chemau Și viitorul îl ghiceau. El a făcut tot mai mult rău Și-a mâniat pe Domnul său.

7. Un idol, a mai înălțat, Cari, Astarteei, l-a-nchinat. Pe acel idol l-a adus Iar casa-n care-apoi l-a pus E tocmai cea de care zise Domnul, atuncea când vorbise Cu David și cu-al său fecior, Cu Solomon. El le-a zis lor: „În astă casă care – iată – E la Ierusalim aflată, Voiesc, de-acum, a fi mereu, Un loc să-Mi pun, Numele Meu. Din semințiile pe care Neamul lui Israel le are, Ierusalimul l-am cules, Căci pentru Mine, l-am ales.

8. Nicicând n-am să îl scot afară, Pe Israel, din astă țară, Pe care-am dat-o celor care, Acest popor, părinți, îi are, Dacă – mereu – veți avea voi, Grijă, ca să păziți apoi, Ceea ce Eu am poruncit, Prin legea care v-a venit Prin robul Meu, Moise chemat.”

9. Ei, însă, nu au ascultat, Iar cel ce-n rătăcire-i trase, S-a dovedit a fi Manase, Care mai mult rău a făcut Decât cel care s-a văzut Că neamurile îl făceau, Pe când în țară locuiau. De-aceea, Domnul – mâniat – În țară, nu le-a mai lăsat Și-n locul lor ajunse-astfel Să stea poporul Israel.

10. Domnul, în urmă, a trimis Pe-ai Săi proroci, prin care-a zis:

11. „Manase, precum am văzut Acum, mai mult rău a făcut, Decât făcea-ntregul popor – Acel al Amoriților – Care în țară-a locuit, ‘Nainte de a fi venit Aici, neamul lui Israel. Iată, Manase este cel Care, la idoli, s-a-nchinat Și-n felu-acesta s-a-ntâmplat Ca ai lui Iuda fii să cadă, Păcatului acesta, pradă.

12. De-aceea, Domnul, Cel pe care Poporul Israel Îl are, În felu-acesta a vorbit: „Iată că Eu am să trimit Nenorociri. Ele sosesc Și în Ierusalim lovesc, Pe Iuda să îl pedepsească. Când are să se povestească De ele, iată, vor surzi Toți cei ce le vor auzi.

13. Peste Ierusalim, voiesc, Frânghia să o azvârlesc, Cum în Samaria-am făcut Și de asemeni, s-a văzut Că a pățit casa pe care, Ahab – fostu-mpărat – o are. Ierusalimul o să fie La fel ca și o farfurie, Cari după ce e curățată, Cu gura-n jos e așezată.

14. Iată că rămășița Mea – Aceea care se vădea Că moștenire Îmi e Mie – De-acum, lăsată o să fie În mâinile vrăjmașilor.

15. Rele-a făcut al Meu popor, De când Egiptu-a părăsit Și până azi, necontenit. De-aceea, Eu m-am mâniat!”

16. Manase-n urmă a vărsat Mult sânge care s-a vădit Nevinovat, neprihănit. Pe lângă tot ce a făcut, Ierusalimul l-a umplut De sângele ce l-a vărsat, Trăgând pe Iuda în păcat.

17. Dar toate câte le-a făcut Manase-atunci, nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Care în Iuda au domnit? Felul în care-a săvârșit Păcatele ce le-a avut, Nu tot acolo s-a trecut?

18. Manase-apoi a adormit, Fiind și el adăugit Lângă ai săi părinți. Astfel, Chiar în grădina casei, el A fost atuncea, îngropat, Cari „a lui Uza” s-a chemat. Apoi, în locu-i, a venit Și peste Iuda a domnit Amon, care la tron urmase, Căci era fiul lui Manase.

19. Ani douăzeci și doi făcea Amon, atunci când ajungea A fi în Iuda împărat. El, la Ierusalim, a stat, Doi ani apoi, și a domnit. A sa măicuță s-a numit Meșulemet. Din Iotba-i ea Și pe Haruț, tată-l avea.

20. Ca și Manase, tatăl său, El a făcut ce este rău Față de Domnul. A călcat

21. Calea pe care a urmat Al său părinte, negreșit. La idolii ce i-a cioplit Manase, s-a-nchinat mereu,

22. Și a uitat de Dumnezeu, De Cel pe care Îl aveau Părinții săi, pe când trăiau.

23. Slujbașii lui au uneltit În contra sa și l-au lovit Pe când, în casă, s-a aflat.

24. El a fost, însă, răzbunat, Căci tot poporu-a tăbărât Pe cei care l-au omorât. Poporu-apoi l-a îngropat Pe-Amon, și l-a înscăunat Pe Iosia, pe-acela care, Părinte, pe Amon îl are.

25. Dar toate câte le-a făcut Amon atunci, nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari la domnie au venit Și peste Iuda au domnit?

26. Lângă ai săi părinți, și el Ajunse a fi pus astfel, Într-o grădină îngropat, Cari, „a lui Uza”, s-a chemat. Iosia a urcat pe tron, După ce a murit Amon, Căci Iosia era cel care, Părinte, pe Amon, îl are.