2 Regi 23 BVA

1. Atunci regele Iosia i-a convocat pe toți aceia care formau consiliul bătrânilor teritoriului numit Iuda și pe cei din Ierusalim.

2. Apoi s-a dus la casa lui Iahve împreună cu toți bărbații din teritoriul numit Iuda, cu toți locuitorii Ierusalimului, cu preoții și cu profeții – cu întreg poporul – de la cel mai mic până la cel mai mare. Acolo a citit în auzul lor toate cuvintele cărții legământului care fusese găsită în casa lui Iahve.

3. Regele a stat în picioare lângă stâlpul lui și a ratificat un (nou) legământ înaintea lui Iahve. În baza acelui legământ, el a decis ca din toată inima și din tot sufletul lui să Îl urmeze pe Iahve și să respecte poruncile, declarațiile și deciziile Sale. Astfel s-a angajat el să se conformeze cuvintelor legământului care erau scrise în acea carte. Și tot poporul a fost inclus în acel legământ.

4. Regele a poruncit marelui preot numit Hilchia, preoților din al doilea nivel de autoritate și paznicilor porții să scoată din Templul lui Iahve toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astarte și pentru toate constelațiile cerului. El le-a ars în exteriorul Ierusalimului, în valea Chidron. Apoi le-a dus cenușa la Betel.

5. A îndepărtat pe preoții păgâni care fuseseră puși de regii celor din teritoriul numit Iuda să ardă tămâie pe înălțimi, în orașele lor și în jurul Ierusalimului. Iosia a alungat și pe cei care ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor și tuturor astrelor de pe cer.

6. A scos stâlpul Astartei din casa lui Iahve și l-a dus în valea Chidron, în exteriorul Ierusalimului. L-a ars lângă valea Chidron, transformându-l în cenușă. Apoi i-a împrăștiat cenușa pe mormintele oamenilor.

7. A dărâmat locuințele bărbaților care practicau prostituția în casa lui Iahve. Tot acolo erau și femeile care împleteau corturi pentru Astarte.

8. Iosia i-a alungat pe toți preoții idolatri din orașele teritoriului numit Iuda; și a distrus înălțimile unde aceia ardeau tămâie: de la Gheva până la Beer-Șeba. A dărâmat și înălțimile de la porți: pe cele care erau la intrarea porții lui Iosua – conducătorul orașului – amplasate în partea stângă a porții orașului.

9. Deși preoții înălțimilor nu slujeau la altarul lui Iahve din Ierusalim, ei mâncau turte printre rudele lor.

10. Regele a profanat și Tofetul – localitate care este în valea hinomiților – pentru ca nimeni să nu își mai treacă fiul sau fiica prin foc pentru Moleh.

11. El a desființat de la intrarea în casa lui Iahve, acei cai pe care regii din teritoriul numit Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă acea cameră din curte care aparținea conducătorului numit Natan-Melec. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.

12. Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii din teritoriul numit Iuda pe acoperișul camerei de la etaj care era camera lui Ahaz. El a demolat și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale casei lui Iahve. Le-a luat de acolo și le-a aruncat molozul în valea Chidron.

13. Regele a profanat înălțimile care erau în fața Ierusalimului, în partea dreaptă a „muntelui depravării” – înălțimi pe care le construise Solomon, regele lui Israel. El făcuse acele înălțimi pentru Aștoret – oribilul zeu al sidonienilor –, pentru Chemoș – oribilul zeu al Moabului – și pentru Milcom, oribilul zeu al amoniților.

14. Iosia a distrus pietrele sacre, a dărâmat statuile închinate Astartei și a umplut locurile lor cu oase de oameni.

15. El a demolat chiar și altarul care era la Betel. A procedat la fel cu înălțimea pe care o făcuse Ieroboam – fiul lui Nebat –, cel care determinase Israelul să păcătuiască. Deci a desființat atât altarul, cât și înălțimea pe care fusese el construit. Iosia a dat foc nu doar înălțimii, transformând-o în cenușă, ci și stâlpului Astartei.

16. Când Iosia a privit în jurul lui și a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis oameni cărora le-a poruncit să ia oasele din morminte. A ars oasele pe altar, profanându-l exact cum spusese Cuvântul lui Iahve proclamat prin omul lui Dumnezeu care anunțase (că) aceste lucruri (se vor întâmpla).

17. După un timp, el a întrebat: „Al cui este acest mormânt din piatră pe care îl văd?” Oamenii orașului i-au răspuns: „Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din teritoriul numit Iuda și a profețit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care (deja) le-ai făcut!”

18. Atunci el a zis: „Lăsați-l; și nimeni să nu îi miște oasele!” Ei au lăsat (nederanjate) oasele acelui om împreună cu ale profetului care venise din Samaria.

19. Iosia a mai demolat toate templele care erau pe înălțimile din orașele Samariei. Ele fuseseră construite de regii care au guvernat în teritoriul numit Israel – ca să Îl mânie pe Iahve. A procedat cu ele exact ca la Betel.

20. Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo; și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

21. Regele a ordonat întregului popor: „Sărbătoriți Paștele Dumnezeului vostru numit Iahve – exact cum este scris în această carte a legământului!”

22. Paște ca acela nu se mai sărbătorise din vremea judecătorilor care judecau pe Israel: în toată perioada de guvernare a regilor din teritoriul numit Israel sau a regilor din acela numit Iuda.

23. Acest Paște a fost sărbătorit în cinstea lui Iahve la Ierusalim abia în al optsprezecelea an al guvernării regelui Iosia.

24. Iosia a mai alungat pe aceia care chemau spiritele morților și pe cei care practicau vrăjitoria. El a desființat terafimii, idolii și toate celelalte lucruri oribile care se puteau vedea pe teritoriul numit Iuda și la Ierusalim. Astfel, Iosia a făcut ce prevedeau cuvintele legii scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în casa lui Iahve.

25. Niciunul dintre predecesorii lui Iosia nu a fost ca el. Nimeni nu s-a întors ca el la Iahve din toată inima, din tot sufletul și cu toate capacitățile lui – exact cum cere toată legea lui Moise. Nici după Iosia nu a mai fost nimeni ca el.

26. Totuși, Iahve nu Și-a anulat efectul marii Lui mânii. Ea fusese declanșată împotriva celor din teritoriul numit Iuda din cauza tuturor faptelor lui Manase.

27. Iahve a zis: „Voi îndepărta din prezența Mea pe aceia care se numesc Iuda – exact cum am îndepărtat pe locuitorii din teritoriul numit Israel; și voi abandona atât acest oraș – Ierusalimul – pe care l-am ales, cât și casa despre care ziceam că acolo va fi (mereu) numele Meu!”

28. Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Iuda”?

29. În vremea guvernării lui, faraonul Neco – conducătorul suveran al Egiptului – a înaintat și a ajuns la râul Eufrat: până la regele Asiriei. Regele Iosia a plecat să lupte împotriva lui. Neco s-a luptat cu Iosia la Meghido și l-a omorât.

30. Slujitorii lui Iosia l-au luat mort din Meghido, l-au adus într-un car la Ierusalim și l-au înmormântat în mormântul lui. Apoi poporul țării l-a luat pe Iehoahaz – fiul lui Iosia – și l-a uns, declarându-l rege în locul tatălui lui.

31. Iehoahaz avea vârsta de douăzeci și trei de ani când a devenit rege; și a guvernat la Ierusalim trei luni. Mama lui se numea Hamutal și era fiica lui Ieremia din Libna.

32. El a făcut ce este rău în relația lui cu Iahve – exact cum procedaseră și strămoșii lui.

33. Faraonul Neco l-a pus în lanțuri la Ribla – în țara Hamat – ca să nu mai guverneze în Ierusalim. Apoi a cerut țării o taxă obligatorie de o sută de talanți de argint și un talant de aur.

34. Faraonul Neco l-a pus acolo rege pe Eliachim – fiul lui Iosia – în locul tatălui lui; și i-a schimbat numele în Iehoiachim. Pe Iehoahaz l-a luat și l-a dus în Egipt. El a murit acolo.

35. Iehoiachim i-a dat faraonului aurul și argintul (cerut); dar el a îndatorat țara ca să poată da argintul cerut de faraon. A stabilit pentru fiecare om o anumită rată de participare la acea taxă obligatorie. Astfel a dat el faraonului Neco argintul și aurul luat de la poporul țării.

36. Iehoiachim avea vârsta de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege; și a guvernat la Ierusalim unsprezece ani. Mama lui se numea Zebida și era fiica lui Pedaia din Ruma.

37. El a făcut ce este rău în relația lui cu Iahve – conform exemplului (greșit) dat de strămoșii lui.