2 Regi 23 VBRC2020

1. Regele a trimis și i-a adunat la sine pe toți bătrânii lui Iúda și ai Ierusalímului.

2. Regele a urcat la templul Domnului împreună cu toți oamenii lui Iúda și cu toți locuitorii Ierusalímului, preoții, profeții și tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din Cartea Alianței care fusese găsită în templul Domnului.

3. Regele a stat lângă coloană și a încheiat alianța înaintea Domnului că-l va urma pe Domnul și va păzi poruncile lui, mărturiile lui și hotărârile sale din toată inima și din tot sufletul, întărind cuvintele acestei alianțe scrise în această carte. Și tot poporul a consimțit la alianță.

4. Regele le-a poruncit marelui preot Hilchía, preoților de rangul al doilea și păzitorilor intrării să scoată din templul Domnului toate obiectele făcute pentru Báal și pentru Așéra și pentru toată oștirea cerurilor, ca să fie arse în afara Ierusalímului, în câmpia Cédron, și să ducă cenușa lor la Bétel.

5. I-a înlăturat pe preoții idolilor puși de regii lui Iúda să ardă tămâie pe înălțimi, în cetățile lui Iúda și în împrejurimile Ierusalímului și pe cei care aduceau tămâie lui Báal, soarelui, lunii, constelațiilor și întregii oștiri a cerurilor.

6. A scos Așéra din templul Domnului și a dus-o afară din Ierusalím, la pârâul Cédron; a ars-o la pârâul Cédron și a prefăcut-o în cenușă, iar cenușa a aruncat-o pe mormintele fiilor poporului.

7. A distrus casele desfrânaților care erau la templul Domnului și unde femeile țeseau corturi pentru Așéra.

8. I-a adus pe toți preoții din cetățile lui Iúda; a purificat înălțimile unde ardeau preoții tămâie, de la Ghéba până la Béer-Șéba; a distrus locurile înalte de la porți, cea care era la intrarea Porții lui Iósue, căpetenia cetății, cea care era la stânga, cum intri în cetate.

9. Însă preoții înălțimilor nu urcau la altarul Domnului în Ierusalím, ci mâncau ázime în mijlocul fraților lor.

10. [Regele] a purificat Tófetul, care e în Valea fiilor lui Hinóm, ca nimeni să nu-și mai treacă fiul sau fiica prin foc pentru Móloc.

11. A îndepărtat de la intrarea casei Domnului caii pe care regii lui Iúda îi închinaseră soarelui lângă camera lui Netán-Mélec, funcționarul care locuia în dependințe, și a ars în foc carele soarelui.

12. Regele a dărâmat altarele de pe acoperișul camerei de sus a lui Aház pe care le făcuseră regii lui Iúda și altarele pe care le făcuse Manáse în cele două curți ale templului Domnului. Le-a dărâmat de acolo și le-a aruncat praful în pârâul Cédron.

13. Regele a purificat înălțimile care erau în fața Ierusalímului, pe partea dreaptă a Muntelui Nimicirii și pe care le zidise Solomón, regele, pentru Așéra, idolul abominábil al sidoniénilor, pentru Chemóș, idolul abominábil al lui Moáb, și pentru Milcóm, zeul abominábil al lui Amón.

14. A sfărâmat stelele, a tăiat Așérele și a umplut locurile lor cu oase de oameni.

15. A dărâmat și altarul care era la Bétel și înălțimea făcută de Ieroboám, fiul lui Nebát, cel care îl făcuse pe Israél să păcătuiască; a ars înălțimea, a prefăcut-o în cenușă și a ars Așéra.

16. Iosía s-a întors și a văzut mormintele care erau acolo pe munte. A trimis și a luat oasele din morminte, le-a ars pe altar profanându-l, după cuvântul Domnului pe care l-a spus omul lui Dumnezeu care a zis cuvintele acestea.

17. El a zis: „Ce este piatra aceasta pe care o văd?”. Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iúda și a strigat împotriva altarului din Bétel lucrurile acestea pe care le împlinești tu”.

18. El a zis: „Lăsați-l, nimeni să nu-i miște oasele!”. Și au lăsat neatinse oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaría.

19. Și cu toate casele de pe înălțimi, care erau în cetățile Samaríei și pe care le construiseră regii lui Israél, mâniindu-l [pe Domnul], Iosía a făcut cu ele așa cum a făcut în Bétel.

20. I-a jertfit pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars oase de oameni pe [altare]. Apoi s-a întors la Ierusalím.

21. Regele a poruncit întregului popor: „Sărbătoriți Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului vostru, așa cum este scris în această Carte a Alianței!”.

22. Căci nu se mai sărbătorise un astfel de Paște din zilele judecătorilor care judecau Israélul, nici în zilele regilor lui Israél și nici în cele ale regilor lui Iúda.

23. Astfel, în al optsprezecelea an al regelui Iosía s-a sărbătorit acest Paște în cinstea Domnului la Ierusalím.

24. Iosía i-a nimicit și pe necromanți, pe fermecători, terafímii, idolii și toate lucrurile abominábile care erau văzute în țara lui Iúda și în Ierusalím, ca să împlinească cuvintele legii care era scrisă în cartea pe care o găsise Hilchía, preotul, în templul Domnului.

25. Ca el nu a fost înaintea lui niciun rege care să se întoarcă la Domnul din toată inima sa și din tot sufletul lui și din toată puterea sa, conform cu toată legea lui Moise. Și nici după el nu s-a mai ridicat unul ca el.

26. Dar Domnul nu s-a întors de la mânia sa cea mare de care se aprinsese împotriva lui Iúda din cauza mâniei pe care i-a provocat-o Manáse.

27. Domnul a zis: „Îl voi îndepărta și pe Iúda de la fața mea așa cum l-am îndepărtat pe Israél și cum am îndepărtat cetatea aceasta pe care am ales-o, Ierusalímul, și casa despre care am spus: «Acolo va fi numele meu»”.

28. Celelalte fapte ale lui Iosía și tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda?

29. În zilele lui, Faraónul Néco, regele Egiptului, a urcat împotriva regelui Asíriei la râul Eufrát. Regele Iosía i-a ieșit înainte, iar Faraón, cum l-a văzut, l-a omorât la Meghído.

30. Slujitorii lui l-au pus mort într-un car; l-au adus de la Meghído la Ierusalím și l-au îngropat în mormântul său. Apoi, poporul țării l-a luat pe Ioaház, fiul lui Iosía, l-au uns și l-au făcut rege în locul tatălui său.

31. Ioaház avea douăzeci și trei de ani când a devenit rege și a domnit trei luni la Ierusalím. Numele mamei sale era Hamutál, fiica lui Ieremía din Libná.

32. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, conform cu tot ce au făcut părinții săi.

33. Faraónul Néco l-a legat la Ríbla, în țara Hamát, ca să nu mai domnească la Ierusalím; și a impus țării un tribut de o sută de talánți de argint și de un talánt de aur.

34. Faraónul Néco l-a făcut rege pe Eliachím, fiul lui Iosía, în locul tatălui său, Iosía, și i-a schimbat numele în Ioiachím. L-a luat pe Ioaház, care a mers în Egipt și a murit acolo.

35. Ioiachím i-a dat lui Faraón argintul și aurul, dar a pus tribut asupra țării ca să dea bani, după porunca lui Faraón: a scos argintul și aurul de la poporul țării, de la fiecare după prețuirea lui, ca să-l dea Faraónului Néco.

36. Ioiachím avea douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit unsprezece ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Zebudá, fiica lui Pedáia din Rumá.

37. El a făcut ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ce au făcut părinții săi.