2 Regi 4 BVA

1. Soția unuia dintre profeți a venit la Elisei plângând; și i-a zis: „Discipolul tău – soțul meu – a murit; și tu știi că acest discipol al tău se temea de Iahve. Cel care îl împrumutase, vine acum să îi ia pe cei doi copii ai mei și să îi facă sclavii lui!”

2. Elisei a întrebat-o: „Ce aș putea să fac pentru tine? Spune-mi: ce ai în casa ta?” Ea a răspuns: „Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă – cu excepția unui vas cu ulei.”

3. Elisei i-a zis: „Du-te și cere vase de la toți vecinii tăi. Cere vase goale; și să nu aduni puține.

4. Când te vei întoarce, încuie ușa și rămâi acolo în casă împreună cu fiii tăi. Apoi toarnă ulei în fiecare dintre aceste vase. Atunci când vor fi pline, pune-le separat într-un loc.”

5. Femeia a plecat și a încuiat ușa după ce a intrat în casă împreună cu fiii ei. Aceia îi apropiau vasele, iar ea turna ulei în ele.

6. Atunci când vasele au fost pline, acea femeie i-a zis fiului ei: „Mai adu-mi un vas!” El i-a zis: „Nu mai este nici (măcar) unul!” De atunci, uleiul nu a mai curs.

7. Apoi femeia s-a dus și i-a relatat omului lui Dumnezeu despre ce se întâmplase. El i-a zis: „Du-te și vinde uleiul. Apoi plătește-ți datoria; iar cu ce va rămâne, vei putea trăi împreună cu fiii tăi.”

8. Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată care a insistat ca el să mănânce în casa ei. Și de fiecare dată când trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce.

9. Acea femeie i-a zis soțului ei: „Am constatat că acest om care trece frecvent pe la noi, este un sfânt al lui Dumnezeu.

10. Să facem pe acoperiș o cameră mică. Să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un suport pentru sursa de lumină; pentru ca atunci când va veni la noi, să stea acolo.”

11. Într-o zi, când se întorsese, Elisei a intrat în acea cameră și s-a odihnit.

12. Apoi a zis slujitorului lui care se numea Ghehazi: „Cheam-o pe această sunamită!” Ghehazi a chemat-o; și ea a venit.

13. Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Acum, ce am putea să facem pentru tine ca recompensă? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului armatei?»” Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.”

14. Elisei a întrebat: „Ce putem face pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ei bine, ea nu are niciun fiu: iar soțul ei este bătrân.”

15. Elisei i-a zis: „Cheam-o!” El a chemat-o, iar ea a venit și s-a oprit în prag.

16. Elisei a zis: „La anul, în această perioadă, vei ține în brațe un fiu.” Ea a zis: „Nu, stăpâne! Omul lui Dumnezeu, nu o determina pe slujitoarea ta să își facă iluzii!”

17. Dar acea femeie a rămas însărcinată; și a născut un fiu chiar în acea perioadă, în următorul an – exact cum îi spusese Elisei.

18. Copilul a crescut. Într-o zi, când se dusese la tatăl lui – acolo unde erau secerătorii –

19. i-a zis: „Capul meu! Capul meu!” Atunci tatăl copilului a zis slujitorului lui: „Du-l la mama lui!”

20. După ce slujitorul l-a luat și l-a dus la mama lui, copilul a stat pe genunchii ei până la prânz; și apoi a murit.

21. Ea s-a ridicat și a pus copilul pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis ușa și a plecat.

22. L-a chemat pe soțul ei și i-a zis: „Te rog să îmi trimiți un slujitor și o măgăriță, ca să pot merge repede la omul lui Dumnezeu; apoi mă voi întoarce.”

23. Dar el a întrebat-o: „De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici Sabat!” Ea i-a răspuns: „Fii liniștit!”

24. Și după ce a pus șaua pe măgăriță, a zis slujitorului ei: „Mână și pleacă! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îți voi spune!”

25. Ea a plecat și a ajuns la omul lui Dumnezeu – pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului lui care se numea Ghehazi: „Privește! Ea este acea sunamită!

26. Aleargă să o întâmpini și întreab-o dacă totul este bine în legătură cu ea, cu soțului ei și referitor la copilului ei.” Ea i-a răspuns: „Toate sunt bune!”

27. După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, femeia i-a îmbrățișat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca să o îndepărteze; dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, pentru că are tristețe în suflet. Iahve mi-a ascuns acest lucru și nu mi l-a revelat.”

28. Ea a zis: „Am cerut eu un fiu stăpânului meu? Nu ți-am spus eu să nu îmi creezi iluzii?”

29. Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Echipează-te, ia toiagul meu în mână și fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva pe drum, să nu îl saluți: și dacă te va saluta cineva, să nu îi răspunzi. Să pui toiagul meu pe fața copilului.”

30. Dar mama copilului a zis: „Jur pe Iahve care este viu și pe sufletul tău care trăiește, că nu voi pleca de lângă tine!” El s-a ridicat apoi; și a urmat-o.

31. Ghehazi s-a dus înainte și a pus toiagul pe fața băiatului; dar el nu a produs niciun sunet și nu a oferit nicio dovadă că ar fi revenit la viață. Apoi Ghehazi s-a întors să îl întâlnească pe Elisei; și i-a zis: „Băiatul nu s-a trezit!”

32. Când a ajuns Elisei în casă, a văzut că băiatul era pus mort în patul lui.

33. A intrat și a închis ușa după ei. Elisei s-a rugat lui Iahve.

34. Apoi s-a dus și s-a așezat pe(ste) copil. S-a întins deasupra lui, astfel încât a ajuns cu gura lui pe gura copilului, cu ochii lui în dreptul ochilor copilului și cu mâinile lui pe mâinile copilului. Astfel, corpul copilului s-a încălzit.

35. Elisei s-a întors și s-a plimbat prin casă; apoi a urcat din nou și s-a întins peste copil. Băiatul a strănutat de șapte ori; apoi și-a deschis ochii.

36. Elisei l-a chemat pe Ghehazi și i-a zis: „Cheamă sunamita!” El a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ia-ți fiul!”

37. Ea a venit și a căzut la picioarele lui, închinându-i-se (prin aplecare) până la pământ. Apoi s-a ridicat și a ieșit împreună cu fiul ei.

38. Elisei s-a întors la Ghilgal. În țară era foamete. În timp ce profeții primeau învățătură, Elisei i-a zis slujitorului lui: „Pune acea mare oală (deasupra focului) și fierbe ciorbă pentru profeți!”

39. Unul dintre ei s-a dus pe câmp ca să adune plante; și a găsit o viță sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici – până și-a umplut partea de jos a hainei. Când s-a întors, i-a tăiat și i-a pus în oala cu ciorbă – pentru că nu știa ce sunt.

40. Apoi au dat oamenilor să mănânce din acea ciorbă. Dar când au început să mănânce din ea, ei au strigat astfel: „Omul lui Dumnezeu, să știi că este moartea în oală!” Și nu au putut să mănânce din ea.

41. Elisei a zis: „Aduceți făină!” El a aruncat făină în oală; și apoi a zis: „Dați-le acum oamenilor să mănânce!” Și nu a mai fost nimic otrăvitor în acea oală.

42. A venit un om din Baal-Șalișa care i-a adus omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz – făcute din primele recolte adunate – și spice proaspete, transportate într-un sac. Elisei i-a zis (slujitorului): „Dă-le oamenilor să mănânce!”

43. Dar slujitorul lui i-a răspuns: „Cum pot să împart acestea la o sută de oameni?” Atunci Elisei i-a zis: „Dă-le oamenilor să mănânce; pentru că Iahve spune: «Vor mânca; și va mai și rămâne!»”

44. Atunci au fost serviți cu pâine; iar ei au mâncat și le-a mai și rămas – conform Cuvântului lui Iahve.