2 Regi 4 NTR

1. O femeie dintre soțiile fiilor profeților i s-a plâns lui Elisei, zicând: ‒ Slujitorul tău, soțul meu, a murit și tu știi că slujitorul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să-i ia pe cei doi copii ai mei și să-i facă sclavii lui.

2. Elisei a întrebat-o: ‒ Ce aș putea face pentru tine? Spune-mi ce ai în casa ta? Ea a răspuns: ‒ Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă, decât un vas cu ulei.

3. Elisei a zis: ‒ Du-te și cere vase de la toți vecinii tăi. Cere vase goale, și să nu fie puține.

4. Când te vei întoarce, încuie ușa după tine și după fiii tăi. Apoi toarnă ulei în fiecare dintre aceste vase și, când vor fi pline, pune-le deoparte.

5. Atunci a plecat și a încuiat ușa după ea și după fiii săi. Ei apropiau vasele și ea turna ulei în ele.

6. Când vasele au fost pline, ea i-a zis fiului său: ‒ Mai adu-mi un vas. El i-a răspuns: ‒ Nu mai este niciunul. Atunci uleiul a încetat să mai curgă.

7. După aceea s-a dus și i-a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. El i-a zis: „Du-te, vinde uleiul și plătește-ți datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu și fiii tăi“.

8. Într-o zi, Elisei trecea prin Șunem. Acolo era o femeie bogată care a stăruit ca el să mănânce la ea. Și, ori de câte ori trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce.

9. Ea i-a zis soțului ei: „Iată, știu că omul acesta, care trece adesea pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu.

10. Să facem, te rog, pe acoperiș o cameră mică, cu pereți, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo oricând va veni la noi“.

11. Într-o zi, când Elisei s-a întors, a intrat în camera de sus și s-a culcat acolo.

12. Apoi i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam-o pe șunamita aceasta!“. Ghehazi a chemat-o și ea a stat înaintea lui.

13. Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i, te rog: «Iată că tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce am putea să-ți răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului armatei?»“. Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu“.

14. Elisei a zis: ‒ Ce putem face pentru ea? Ghehazi a răspuns: ‒ Ei bine, ea nu are niciun fiu, iar soțul ei este bătrân.

15. Elisei a zis: ‒ Cheam-o! El a chemat-o, iar ea s-a oprit în prag.

16. Elisei a zis: ‒ La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu. Ea a zis: ‒ Nu, stăpânul meu! Să n-o minți pe slujitoarea ta, omule al lui Dumnezeu!

17. Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, așa cum i-a zis Elisei.

18. Și copilul s-a făcut mare. Într-o zi, când se dusese la tatăl său, la secerători,

19. copilul i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“. Atunci tatăl i-a zis unui slujitor: „Du-l la mama lui!“.

20. Acesta l-a ridicat și l-a dus la mama lui. Copilul a stat pe genunchii ei până la amiază și apoi a murit.

21. Atunci, ea s-a dus sus în cameră și l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis ușa după ea și a ieșit.

22. L-a chemat pe soțul său și i-a zis: ‒ Trimite-mi, te rog, pe unul dintre slujitori și o măgăriță, ca să mă duc repede până la omul lui Dumnezeu și apoi să mă întorc.

23. Dar el a întrebat-o: ‒ De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, și nici Sabat. Ea a răspuns: ‒ Stai liniștit!

24. Și, după ce a pus șaua pe măgăriță, a zis slujitorului ei: „Mână și pleacă! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îți voi spune!“.

25. Ea a plecat și a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Iată! Aceasta-i șunamita!

26. Acum, aleargă, te rog, ca s-o întâmpini, și întreab-o dacă îi merge bine, ei, soțului ei și copilului ei“. Ea i-a răspuns: „Totul este bine!“.

27. După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul îi este amărât. Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi-a spus“.

28. Ea a zis: „Am cerut eu oare un fiu stăpânului meu? Nu ți-am spus eu să nu mă amăgești?“.

29. Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Înfășoară-ți brâul în jurul mijlocului, ia toiagul meu în mână și fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu-l saluți și, dacă te va saluta cineva, să nu-i răspunzi. Să așezi toiagul meu pe fața băiatului“.

30. Dar mama băiatului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“. El s-a ridicat și a urmat-o.

31. Ghehazi s-a dus înainte, a așezat toiagul pe fața băiatului, dar el n-a scos niciun sunet și n-a dat niciun semn de viață. Apoi Ghehazi s-a întors să-l întâlnească pe Elisei și i-a zis: „Băiatul nu s-a trezit“.

32. Când a ajuns Elisei la casa femeii, iată că băiatul era mort, culcat pe patul lui.

33. Elisei a intrat, a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului.

34. Apoi a urcat în camera de sus și s-a întins peste copil, punându-și gura lui pe gura acestuia, ochii lui pe ochii acestuia și mâinile lui pe mâinile acestuia. Când s-a întins peste el, trupul copilului s-a încălzit.

35. Elisei s-a întors și s-a plimbat prin casă, încoace și încolo, apoi a urcat din nou și s-a întins peste copil. Atunci, băiatul a strănutat de șapte ori și și-a deschis ochii.

36. Elisei l-a chemat pe Ghehazi și i-a zis: „Cheam-o pe șunamită!“. Și el a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ridică-ți fiul!“.

37. Ea a intrat și a căzut la picioarele lui, plecându-se până la pământ. Apoi și-a ridicat fiul și a ieșit.

38. Elisei s-a întors la Ghilgal. În țară era foamete. În timp ce fiii profeților ședeau în fața lui, el i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe ciorbă pentru profeți“.

39. Unul dintre ei a ieșit în câmp pentru a aduna ierburi și a găsit o viță sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până și-a umplut poala. Când s-a întors, i-a tăiat și i-a pus în oala cu ciorbă, căci nu știa ce sunt.

40. Apoi au dat oamenilor să le mănânce. Dar când au început să mănânce din ciorbă, au strigat și au zis: ‒ Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală! Și n-au putut să mănânce din ea.

41. Elisei a zis: ‒ Aduceți făină. El a aruncat făină în oală și a zis: ‒ Turnați ciorbă pentru oameni ca să mănânce. Și n-a mai fost nimic otrăvitor în oală.

42. A venit un om din Baal-Șalișa, aducând omului lui Dumnezeu hrană: douăzeci de pâini de orz, din cele dintâi roade, și spice proaspete într-un sac. Elisei a zis: ‒ Dă-le oamenilor să mănânce.

43. Dar slujitorul său a zis: ‒ Cum pot să împart acestea la o sută de oameni? Elisei a zis: ‒ Dă-le oamenilor să mănânce, căci așa vorbește Domnul: „Vor mânca și va mai și rămâne!“.

44. Atunci le-a pus pâine înainte, iar ei au mâncat și le-a mai și rămas, după Cuvântul Domnului.