2 Regi 7 BVA

1. Elisei a zis: „Ascultați ce vă spune Cuvântul lui Iahve! El afirmă: «Mâine, la această oră, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un șechel și două măsuri de orz tot cu un șechel!»”

2. Dar comandantul pe brațul căruia se rezema regele, i-a răspuns omului lui Dumnezeu: „Acest lucru nu s-ar putea întâmpla nici dacă ar face Iahve ferestre în cer!” Elisei i-a răspuns: „Vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei (putea) mânca!”

3. La intrarea orașului, dincolo de poartă, erau patru leproși care au zis unul altuia: „De ce să stăm aici până vom muri?

4. Dacă vom intra în oraș, vom muri din cauza foametei din el. Dar și dacă vom sta aici, (oricum) vom muri. Veniți deci să ne predăm arameilor. Dacă ne vor lăsa să trăim, vom mai trăi; iar dacă ne vor omorî, vom muri.”

5. Astfel, atunci când apunea soarele, ei au plecat și s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, au văzut că nu mai era nimeni acolo;

6. pentru că Iahve făcuse ca arameii să audă zgomot de cai și de care – exact ca zgomotul pe care-l face o mare armată – și s-au gândit că regele lui Israel a plătit pe regii hitiților și pe conducătorii egipteni ca să vină (să lupte) împotriva lor.

7. Astfel, la apusul soarelui, arameii au plecat și au fugit, abandonându-și corturile, caii și măgarii. Au lăsat tabăra așa cum era; și au fugit ca să își salveze viața.

8. Când au ajuns în tabăra acestora, leproșii au intrat într-un cort. După ce au mâncat și au băut, au luat de acolo argint, aur și haine. Apoi s-au dus și au ascuns ce găsiseră acolo. S-au întors și au intrat într-un alt cort. Au luat și din el câteva lucruri. S-au dus și le-au ascuns și pe acelea.

9. Apoi și-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Aceasta este o zi a veștilor bune. Dacă vom tăcea și vom aștepta până când se luminează, vom fi pedepsiți. Să mergem și să anunțăm pe cei care sunt în palat!”

10. S-au dus și au chemat santinelele de la poarta orașului; și le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor; și am văzut că nu era nimeni acolo. Nu se auzea nicio voce de om; ci erau doar cai și măgari legați, iar corturile erau la locul lor.”

11. Atunci gărzile au strigat și au anunțat despre aceste lucruri în palat.

12. Regele s-a trezit în mijlocul nopții și le-a zis slujitorilor lui: „Vă spun eu ce vor să ne facă arameii. Știind că suntem înfometați, au plecat din tabără și s-au ascuns în câmpie, zicând: «Când vor ieși din oraș, îi vom prinde vii; și apoi vom intra în el!»”

13. Unul dintre slujitorii lui i-a răspuns: „Permite-ne să luăm cinci cai dintre cei care au mai rămas în oraș. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla același lucru care i se întâmplă acum întregii mulțimi de oameni a lui Israel, adică vor muri așa cum moare tot poporul lui Israel. Deci să trimitem pe cineva acolo, ca să vedem ce s-a întâmplat.”

14. Au luat două care și caii care le tractau. Apoi regele i-a trimis să urmărească armata Aramului, zicându-le: „Duceți-vă și vedeți ce s-a întâmplat.”

15. Au mers pe urma lor până la Iordan; și au observat că tot drumul era plin cu haine și cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în fuga lor. Mesagerii s-au întors și l-au anunțat pe rege despre toate acestea.

16. Apoi poporul (israelian) a venit și a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină s-a vândut cu un șechel, iar două măsuri de orz tot cu un șechel – conform Cuvântului lui Iahve.

17. Regele încredințase paza porții (orașului) comandantului pe mâna căruia se rezema el; dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă – conform mesajului proclamat de omul lui Dumnezeu când venise regele la el.

18. S-a întâmplat exact cum a profețit regelui acel om al lui Dumnezeu, când zisese: „Mâine, la această oră, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un șechel și două măsuri de orz tot cu un șechel!”

19. Atunci comandantul regelui îi spusese omului lui Dumnezeu: „Nici dacă ar face Iahve ferestre în cer, nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru!” Iar omul lui Dumnezeu îi răspunsese: „Vei vedea cu ochii tăi că se va întâmpla așa; dar tu nu vei mânca din ele.”

20. Și exact așa i s-a și întâmplat! Poporul l-a călcat în picioare la poartă; și astfel, el a murit.