2 Regi 7 VDCL

1. Și Elisei a zis: Ascultați cuvântul Domnului. Așa zice Domnul: Mâine, pe vremea aceasta, în poarta Samariei măsura de floarea făinii se va vinde cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu.

2. Și căpetenia, pe mâna căreia se rezema împăratul, a răspuns omului lui Dumnezeu și a zis: Iată, dacă ar face Domnul ferestre în ceruri, ar fi oare lucrul acesta? Și el a zis: Iată vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea.

3. Și erau patru bărbați leproși la intrarea porții. Și au zis unul către altul: De ce ședem aici până vom muri?

4. Dacă vom zice: Să intrăm în cetate! Foametea e în cetate și vom muri acolo; și dacă vom ședea aici, vom muri. Și acum veniți să cădem pe tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa vii, vom trăi și dacă ne vor omorî, vom muri.

5. Și s‐au sculat în amurg ca să meargă la tabăra sirienilor; și au venit la capătul taberei sirienilor și, iată, nu era niciun om acolo.

6. Căci Domnul făcuse să se audă în tabăra sirienilor un vuiet de care, un tropot de cai și zarvă de oaste mare și au zis unul către altul: Iată împăratul lui Israel a tocmit pe împărații hetiților și pe împărații egiptenilor ca să vină asupra noastră.

7. Și s‐au sculat și au fugit în amurg și au lăsat corturile lor și caii lor și măgarii lor și tabăra, cum era, și au fugit ca să‐și scape viața.

8. Și acești leproși au venit la capătul taberei, și au intrat într‐un cort și au mâncat și au băut și au luat de acolo argint și aur și haine și s‐au dus și le‐au ascuns. Și s‐au întors și au intrat în alt cort și au luat de acolo și s‐au dus și au ascuns.

9. Și au zis unul către altul: Nu facem bine; ziua aceasta este o zi de veste bună și noi tăcem: dacă vom zăbovi până la lumina dimineții ne va afla nelegiuirea; și acum veniți să mergem și să spunem casei împăratului.

10. Și au venit și au strigat către portarii cetății și le‐au spus zicând: Am venit la tabăra dirienilor și iată nu era nimeni acolo, nici glas de om, ci caii legați și măgarii legați și corturile cum erau.

11. Și portarii au strigat și au spus înăuntrul casei împăratului.

12. Și împăratul s‐a sculat noaptea și a zis slujitorilor săi: Să vă spun ce ne‐au făcut sirienii. Ei știu că suntem flămânzi și au ieșit din tabără ca să se ascundă în câmp, zicând: Când vor ieși din cetate, îi vom prinde de vii și vom intra în cetate.

13. Și unul din slujitorii lui a răspuns și a zis: Să ia cineva, te rog, cinci din caii rămași, care au rămas în cetate, (iată, ei sunt ca toată mulțimea lui Israel, ce a rămas în ea: iată, sunt ca toată mulțimea israeliților care au pierit); și să‐i trimitem și să vedem.

14. Și au luat două care cu caii lor și împăratul a trimis după tabăra sirienilor zicând: Mergeți și vedeți.

15. Și au mers pe urma lor până la Iordan și iată toată calea era plină de hainele și de vasele pe care le aruncaseră sirienii în graba lor. Și solii s‐au întors și au spus împăratului.

16. Și poporul a ieșit și a prădat tabăra sirienilor și măsura de floarea făinii s‐a vândut cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu, după cuvântul Domnului.

17. Și împăratul a pus mai mare peste poartă pe căpetenia pe mâna căruia se rezema și l‐a călcat poporul în poartă și a murit, după cum zisese omul lui Dumnezeu, cum a zis când se pogorâse împăratul la el.

18. Și a fost așa: cum vorbise omul lui Dumnezeu către împărat zicând: Două măsuri de orz se vor vinde cu un siclu și măsura de floarea făinii cu un siclu, mâine pe vremea aceasta în poarta Samariei.

19. Și căpetenia aceea răspunsese omului lui Dumnezeu, și zisese: Iată dacă va face Domnul ferestre în ceruri, ar fi oare lucrul acesta? Și el a zis: Iată vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea.

20. Și așa i s‐a întâmplat, căci l‐a călcat poporul în poartă și a murit.