2 Petru 1 VDCL

1. Simon Petru, rob și apostol al lui Isus Hristos, celor ce au căpătat o credință deopotrivă de scumpă cu a noastră prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos:

2. Har vouă și pacea să fie înmulțită în cunoștința deplină a lui Dumnezeu și a lui Isus Domnul nostru.

3. Întrucât dumnezeiasca lui putere ne‐a dăruit toate cele privitoare la viață și cucernicie, prin cunoștința deplină a celui ce ne‐a chemat prin slava și virtutea sa,

4. prin care ne‐a dăruit făgăduințele de preț și mari, ca prin ele să vă faceți părtași ai firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin poftă;

5. și tocmai pentru aceasta punând din partea voastră orice sârguință, mai adăugați la credința voastră virtutea; iar la virtute cunoștința;

6. iar la cunoștință înfrânarea; iar la înfrânare răbdarea; iar la răbdare cucernicia;

7. iar la cucernicie dragostea frățească; iar la dragostea frățească iubirea.

8. Căci dacă acestea sunt în voi și prisosesc, ele vă fac să nu fiți leneși, nici neroditori în ce privește cunoștința deplină a Domnului nostru Isus Hristos.

9. Căci cine n‐are acestea este orb, scurt la vedere și a uitat curățirea de păcatele sale de altădată.

10. De aceea cu atât mai mult, fraților, sârguiți‐vă să vă întăriți chemarea și alegerea voastră; căci făcând acestea, nu veți greși niciodată.

11. Căci astfel vi se va da cu bogăție intrarea în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.

12. Pentru aceea voi îngriji totdeauna să vă aduc aminte de acestea, deși știți și sunteți întăriți în adevărul de față.

13. Și socotesc că este drept, câtă vreme sunt în acest cort, să vă deștept prin aducere aminte,

14. fiindcă știu că lepădarea cortului meu va veni grabnic, după cum mi‐a făcut cunoscut și Domnul nostru Isus Hristos.

15. Dar mă voi sârgui ca după plecarea mea să puteți în orice vreme să vă aduceți aminte de acestea.

16. Căci noi n‐am urmat niște basme închipuite, născocite cu iscusință, când v‐am făcut cunoscut puterea Domnului nostru Isus Hristos și venirea lui, ci am fost martori cu ochii ai măreției lui.

17. Căci el a luat de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, când i s‐a adus acest glas de slava cea măreață: Acesta este Fiul meu cel iubit în care mi‐am găsit plăcerea.

18. Și noi înșine am auzit acest glas adus din cer, pe când eram cu el, pe muntele cel sfânt.

19. Și avem cuvântul prorocesc făcut mai temeinic, la care bine faceți că luați aminte, ca la o candelă strălucitoare într‐un loc pâclos, până să se lumineze de ziuă și să răsară luceafărul dimineții în inimile voastre,

20. știind aceasta mai întâi, că nicio prorocie a scripturii nu se tâlcuiește singură.

21. Căci nicio prorocie n‐a venit vreodată prin voința omului: ci oameni sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit mânați de Duhul Sfânt.