2 Petru 2 VDCL

1. Dar au fost și proroci mincinoși în popor, după cum și între voi vor fi învățători mincinoși, care vor băga pe furiș secte de pieire, tăgăduind chiar pe Stăpânul care i‐a răscumpărat, aducând asupra lor o grabnică pieire.

2. Și mulți vor urma după destrăbălările lor; și din pricina lor calea adevărului va fi hulită

3. și în lăcomie de bani vor căuta un câștig de la voi prin cuvântări plăsmuite; dar judecata lor de demult nu întârzie și pieirea lor nu dormitează.

4. Căci dacă n‐a cruțat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit ci i‐a aruncat în Tartar și i‐a încredințat ca să fie păstrați în adâncuri de întuneric pentru judecată;

5. și n‐a cruțat lumea veche, ci a păzit pe Noe, al optulea propovăduitor de dreptate, când a adus potopul peste lumea celor necucernici

6. și după ce a prefăcut în cenușă cetățile Sodomei și Gomorei, le‐a osândit printr‐o răsturnare deplină, punându‐le pildă celor ce aveau să fie necucernici;

7. și a scăpat pe dreptul Lot, tare muncit de petrecerea în destrăbălare a celor nelegiuiți;

8. (căci dreptul acesta care locuia între ei prin vedere și auzire își chinuia zi de zi sufletul său drept cu lucrurile lor nelegiuite…).

9. Domnul știe să scape din ispită pe cei cucernici și să păstreze pe nedrepți ca să fie pedepsiți în ziua judecății;

10. și mai ales pe cei ce umblă după carne, în pofta necurăției și disprețuiesc stăpânirea. Îndrăzneți, îngâmfați, ei nu se cutremură hulind slavele,

11. pe când îngerii, fiind mai mari în tărie și putere, n‐aduc înaintea Domnului nicio judecată hulitoare împotriva lor.

12. Aceștia însă, ca niște dobitoace fără minte, născute firește ca să fie prinse și nimicite, hulind în cele ce nu știu, vor fi nimiciți și ei în stricăciunea lor,

13. suferind nedreptate ca răsplată a nedreptății; ei socotesc plăcere desfătarea în timpul zilei, pete și întinăciuni, desmierdându‐se în înșelăciunile lor în timp ce ospătează cu voi,

14. având ochii plini de preacurvie și care nu pot înceta de la păcat, momind sufletele neîntărite; având inima deprinsă la lăcomie de bani, copii ai blestemului;

15. părăsind calea dreaptă, s‐au rătăcit, urmând calea lui Balaam, fiul lui Beor, care a iubit plata nedreptății,

16. dar a fost mustrat pentru călcarea lui de lege: o măgăriță fără glas a grăit cu glas de om și a oprit nebunia prorocului.

17. Aceștia sunt puțuri fără apă și neguri mânate de furtună, pentru care este păstrată întunecimea întunericului.

18. Căci rostind mari umflări de vorbe de deșertăciune, momesc prin poftele cărnii, prin destrăbălările lor pe cei ce de‐abia au fugit de cei ce trăiesc în rătăcire;

19. făgăduindu‐le slobozenia când ei înșiși sunt robi ai stricăciunii; căci de cine este biruit cineva, aceluia îi este rob.

20. Căci dacă, după ce au fugit de necurățeniile lumii prin cunoștința deplină a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, iarăși s‐au încurcat în ele și sunt biruiți, starea lor de pe urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi.

21. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut deplin calea dreptății, decât după ce au cunoscut‐o deplin, să se întoarcă de la sfânta poruncă încredințată lor.

22. Li s‐a întâmplat după pilda adevărată: Câinele s‐a întors la vărsătura sa și scroafa spălată, ca să se tăvălească în mocirlă.