2 Samuel 1 VDCL

1. Și a fost așa: după moartea lui Saul, când s‐a întors David de la înfrângerea amaleciților, David a locuit două zile în Țiclag.

2. Și a fost așa: a treia zi, iată, un bărbat a venit din tabără de la Saul cu hainele sfâșiate și cu pământ pe capul său. Și a fost așa: când a venit la David, a căzut la pământ și a făcut o plecăciune.

3. Și David i‐a zis: De unde vii? Și el i‐a zis: Am scăpat din tabăra lui Israel.

4. Și David i‐a zis: Cum s‐a întâmplat lucrul? Spune‐mi, te rog. Și el a spus: Poporul a fugit din luptă și mulți din popor au căzut și au murit și Saul și Ionatan, fiul său, au murit și ei.

5. Și David a zis tânărului care‐i spusese aceste lucruri: Cum știi tu că sunt morți Saul și Ionatan, fiul său?

6. Și tânărul care‐i spusese a zis: Treceam din întâmplare pe muntele Ghilboa și, iată, Saul era rezemat pe sulița sa și, iată, care și călăreți îl urmăreau aprig.

7. Și s‐a uitat înapoi și m‐a văzut și m‐a strigat. Și eu am zis: Iată‐mă!

8. Și mi‐a zis: Cine ești tu? Și i‐am zis: Sunt un amalecit.

9. El mi‐a zis iarăși: Stai, te rog, peste mine și omoară‐mă căci m‐au apucat mari dureri, căci viața mea este încă întreagă în mine.

10. Și am stat peste el și l‐am omorât, căci știam că nu mai putea trăi după căderea sa. Și am luat cununa care era pe capul lui și brățara care era pe brațul lui și le‐am adus aici, domnului meu.

11. Și David și‐a apucat hainele și le‐a sfâșiat, așa și toți bărbații care erau cu el.

12. Și au bocit și au postit până seara pentru Saul și pentru Ionatan, fiul său, și pentru poporul Domnului și pentru casa lui Israel, căci căzuseră prin sabie.

13. Și David a zis tânărului care‐i spusese aceste lucruri: De unde ești? Și el a zis: Sunt fiul unui străin, al unui amalecit.

14. Și David i‐a zis: Cum nu te‐ai temut să‐ți întinzi mâna ca să omori pe unsul Domnului?

15. Și David a chemat pe unul din tineri și i‐a zis: Vino încoace și aruncă‐te asupra lui! Și l‐a lovit și a murit.

16. Și David i‐a zis: Sângele tău să fie asupra capului tău! Căci gura ta a mărturisit împotriva ta zicând: Am omorât pe unsul Domnului.

17. Și David a plâns cu această plângere pentru Saul și pentru Ionatan, fiul său.

18. Și a poruncit să învețe pe copiii lui Iuda cântarea arcului. Iată este scrisă în cartea lui Iașar.

19. Slava lui Israel ucisă pe înălțimile tale! Cum au căzut vitejii!

20. Nu spuneți în Gat, nu vestiți în ulițele Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele filistenilor, ca să nu se laude fiicele celor netăiați împrejur.

21. Munți ai Ghilboaei, nici rouă nici ploaie să nu fie peste voi, nici câmpii de daruri ridicate! Căci acolo a fost pângărit scutul vitejilor, scutul lui Saul, neuns cu untdelemn.

22. Arcul lui Ionatan nu se întorcea înapoi de la sângele celor uciși, de la grăsimea vitejilor și sabia lui Saul nu se întorcea goală.

23. Saul și Ionatan, prea iubiți și plăcuți în viețile lor, chiar și în moartea lor nu s‐au despărțit. Erau mai iuți decât vulturii, mai tari decât leii.

24. Fiice ale lui Israel, plângeți după Saul, care vă îmbrăca în stacojiu cu strălucire, care punea găteli de aur pe veșmintele voastre!

25. Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Ionatan este omorât pe înălțimile tale!

26. Mă doare după tine, fratele meu Ionatan! Foarte plăcut îmi erai; minunată a fost iubirea ta pentru mine: întrecea iubirea femeilor!

27. Cum au căzut vitejii și armele de război s‐au pierdut.