2 Samuel 16 NTR

1. Când David trecuse puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit să-l întâlnească, având cu el o pereche de măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de fructe coapte și un burduf de vin.

2. Regele l-a întrebat pe Țiba: ‒ De ce ai adus aceste lucruri? Țiba a răspuns: ‒ Măgarii sunt pentru familia regelui, ca să-i călărească. Pâinile și turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în deșert.

3. Regele a întrebat: ‒ Nepotul stăpânului tău unde este? Țiba i-a răspuns regelui: ‒ Iată, a rămas în Ierusalim, căci a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu“.

4. Atunci regele i-a zis lui Țiba: ‒ Iată, tot ce este al lui Mefiboșet este acum al tău. Țiba a zis: ‒ Mă aplec înaintea ta. Fie să găsesc bunăvoință în ochii stăpânului meu, regele!

5. În timp ce regele David se apropia de Bahurim, iată că a ieșit de acolo un om din clanul familiei lui Saul. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera. El mergea întruna și blestema.

6. Șimei a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii regelui David, în timp ce tot poporul și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.

7. Blestemându-l pe David, Șimei striga: ‒ Pleacă! Pleacă, om al sângelui, om de nimic!

8. Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul, căruia i-ai luat domnia. Și Domnul i-a dat domnia fiului tău Absalom. Iată-te în nenorocire, căci ești un om al sângelui.

9. Abișai, fiul Țeruiei, i-a zis regelui: ‒ Cum îndrăznește acest câine mort să-l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă-mi voie, te rog, să mă duc și să-i retez capul!

10. Însă regele a zis: ‒ Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“. Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“.

11. Apoi David le-a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: ‒ Iată că propriul meu fiu, carne din carnea mea, încearcă să-mi ia viața. Cu atât mai mult acum beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.

12. Poate că Domnul va privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.

13. David și oamenii săi mergeau pe drum, iar Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David. În timp ce mergea, Șimei blestema, arunca cu pietre către acesta și azvârlea cu praf.

14. Regele și tot poporul care era cu el au ajuns obosiți la vadurile deșertului și s-au odihnit acolo.

15. Între timp, Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Împreună cu el era și Ahitofel.

16. Ajungând la Ierusalim, architul Hușai, prietenul lui David, s-a înfățișat înaintea lui Absalom și i-a zis: ‒ Trăiască regele! Trăiască regele!

17. Absalom i-a zis: ‒ Aceasta este loialitatea pe care o ai față de prietenul tău? De ce nu te-ai dus împreună cu prietenul tău?

18. Hușai i-a răspuns: ‒ Pentru că voi fi de partea celui pe care l-a ales Domnul, poporul acesta și toți bărbații lui Israel. Cu acela voi rămâne.

19. De altfel, alături de cine ar trebui să slujesc? Oare nu în prezența fiului său? Cum am slujit în prezența tatălui tău, tot așa voi sluji și în prezența ta.

20. Atunci Absalom i-a poruncit lui Ahitofel: ‒ Sfătuiți-vă împreună! Ce avem de făcut?

21. Ahitofel i-a zis: ‒ Intră la țiitoarele tatălui tău, pe care le-a lăsat să îngrijească de palat. În felul acesta tot Israelul va afla că te-ai făcut urât regelui și, astfel, toți cei ce sunt de partea ta se vor întări.

22. Au întins, așadar, un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar acesta a intrat la țiitoarele tatălui său sub privirea întregului Israel.

23. În zilele acelea, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeași autoritate precum sfatul dat cuiva de Însuși Dumnezeu. Așa era considerat orice sfat pe care-l dădea Ahitofel, atât lui David, cât și lui Absalom.