2 Samuel 17 VBRC2020

1. Ahitófel i-a zis lui Absalóm: „Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi ridica și-l voi urmări pe Davíd în timpul nopții.

2. Voi merge împotriva lui când el va fi obosit și când îi vor tremura mâinile și îl voi înspăimânta. Tot poporul care este cu el va fugi și eu îl voi lovi numai pe rege.

3. Voi aduce înapoi la tine tot poporul după cum [vrei] să se întoarcă orice om pe care tu îl cauți. Și tot poporul va fi în pace”.

4. [Acest] lucru a fost drept în ochii lui Absalóm și în ochii tuturor bătrânilor lui Israél.

5. Absalóm a zis: „Chemați-l și pe Hușái, archéul, să auzim și părerea lui!”.

6. Hușái a venit la Absalóm, iar Absalóm i-a zis: „Ahitófel a zis aceste lucruri. Să facem după cuvântul său? Dacă nu, spune tu [ce să facem]!”.

7. Hușái i-a răspuns lui Absalóm: „De data aceasta, sfatul pe care ți l-a dat Ahitófel nu este bun”.

8. Hușái i-a zis: „Tu îi cunoști pe tatăl tău și pe oamenii lui că sunt viteji și că au sufletul amărât ca ursoaica lipsită de pui în câmpie. Tatăl tău este un războinic și nu doarme cu poporul.

9. Iată, acum el este ascuns într-o groapă sau într-un [alt] loc. Dacă la început vor cădea unii dintre ei, cel care va auzi va spune: «Este un măcel între cei care îl urmează pe Absalóm».

10. Atunci cel puternic, care are inimă ca inima unui leu, se va înspăimânta pentru că tot Israélul știe că tatăl tău este puternic și are cu el oameni viteji.

11. Eu te sfătuiesc să se adune la tine tot Israélul, de la Dan până la Béer-Șéba – mult ca nisipul de pe [țărmul] mării – și tu să mergi în mijlocul lor.

12. Vom veni peste el în locul în care se găsește, vom năvăli asupra lui cum cade roua pe pământ și nu vom lăsa din el și din toți oamenii care sunt cu el nici măcar unul.

13. Dacă [va fugi] într-o cetate, tot Israélul va aduce funii la cetatea aceea și o vom trage până la pârâu până când nu va mai rămâne în ea nicio pietricică”.

14. Absalóm și toți oamenii lui Israél au zis: „Sfatul lui Hușái, archéul, este mai bun decât sfatul lui Ahitófel”. Însă Domnul hotărâse să zădărnicească sfatul bun al lui Ahitófel ca să aducă nenorocirea peste Absalóm.

15. Hușái le-a zis preoților Sadóc și Abiatár: „Așa și așa i-a sfătuit Ahitófel pe Absalóm și pe bătrânii lui Israél și așa și așa i-am sfătuit eu.

16. Acum trimiteți repede la Davíd și spuneți-i: «Nu rămâneți peste noapte la vadurile din pustiu, ci treceți mai departe, ca să nu fie înghițit regele și tot poporul care este cu el!»”.

17. Ionatán și Ahimáaț stăteau la En-Róghel. Slujnica venea și le aducea știri, iar ei mergeau și-i povesteau regelui Davíd; căci nu puteau să se arate intrând în cetate.

18. Însă i-a văzut un tânăr și i-a adus la cunoștință lui Absalóm. Amândoi au plecat în grabă și au ajuns la Bahurím, la casa unui om care avea o fântână în curte și au coborât în ea.

19. Femeia a luat o învelitoare, a întins-o peste fântână și a împrăștiat deasupra urluială ca să nu dea nimic de bănuit.

20. Slujitorii lui Absalóm au venit acasă la femeie și au zis: „Unde sunt Ahimáaț și Ionatán?”. Femeia le-a răspuns: „Au trecut dincolo de apă”. Ei au căutat, dar nu i-au găsit și s-au întors la Ierusalím.

21. După plecarea lor, [Ahimáaț și Ionatán] au ieșit din fântână și au mers să-i spună regelui Davíd. I-au zis lui Davíd: „Ridicați-vă și treceți repede apa, căci așa l-a sfătuit Ahitófel [pe Absalóm] împotriva voastră!”.

22. Davíd și tot poporul care era cu el s-au sculat și au trecut Iordánul. Până la lumina dimineții nu a rămas niciunul care să nu fi trecut Iordánul.

23. Ahitófel a văzut că sfatul lui nu a fost urmat, a pus șaua pe măgar și a plecat acasă în cetatea lui. A dat dispoziții casei sale, apoi s-a spânzurat și a murit. Apoi a fost înmormântat în mormântul tatălui său.

24. Davíd a mers la Mahanáim, iar Absalóm a trecut Iordánul, el și tot poporul care era cu el.

25. Absalóm l-a pus pe Amasá [comandant] peste armată în locul lui Ióab. Amasá era fiul unui om numit Itrá, un israelít care intrase la Abigál, fiica lui Naháș și sora Țerúiei, mama lui Ióab.

26. Israél și Absalóm și-au fixat tabăra în ținutul Galaád.

27. Când Davíd a ajuns la Mahanáim, Șobí, fiul lui Naháș din Rabá, [cetatea] fiilor lui Amón, Machír, fiul lui Amiél, din Lo-Debár, și Barzilái din Galaád, din Roghelím,

28. [au adus] paturi, cupe, vase de lut, grâu, orz, făină, boabe prăjite, fasole, linte, grăunțe prăjite,

29. miere, unt, oi și brânză de vaci pentru Davíd și pentru poporul care era cu el ca să mănânce, căci ziceau: „Poporul este flămând, obosit și însetat în pustiu”.