2 Samuel 18 BVA

1. David a numărat pe cei care formau acea armată venită împreună cu el; și a desemnat comandanți pentru grupuri de mii și pentru grupuri de sute de luptători.

2. A pus o treime din armată sub comanda lui Ioab, o altă treime sub comanda lui Abișai – fiul Țeruiei și frate al lui Ioab –, iar cealaltă treime a pus-o sub comanda ghititului Itai. Apoi le-a zis oamenilor: „Desigur că voi veni și eu cu voi!”

3. Cei care formau armata, i-au răspuns: „Nu este bine să vii cu noi. Dacă vom fugi, dușmanii nu se vor uita atât de mult la situația noastră chiar dacă jumătate dintre noi ar muri. Dar tu faci cât zece mii dintre noi. Deci considerăm că ar fi mai bine să ne susții acționând din oraș!”

4. Regele le-a răspuns: „Voi face cum considerați voi că este mai bine!” Apoi regele a stat lângă poartă, în timp ce toată armata ieșea cu sutele și cu miile.

5. Regele le-a ordonat lui Ioab, lui Abișai și lui Itai să se comporte delicat cu tânărul Absalom; și întreaga armată a auzit această poruncă pe care regele a dat-o fiecărui conducător referitor la Absalom.

6. Armata a ieșit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel; iar lupta a fost intensă în pădurea din teritoriul locuit de urmașii lui Efraim.

7. Armata lui Israel a fost învinsă acolo de slujitorii lui David; și a fost un mare masacru în acea zi. În acea luptă au fost omorâți douăzeci de mii de oameni.

8. Lupta s-a extins pe întreg teritoriul; și în acea zi, pădurea a consumat mai mulți oameni decât cei care muriseră loviți cu sabia.

9. Absalom era călare pe un catâr. El a fost surprins descoperit în fața slujitorilor lui David. Încercând să scape, a intrat cu acel catâr pe sub ramurile încurcate ale unui mare stejar. Capul lui Absalom s-a prins între ramurile stejarului; și el a rămas astfel atârnat între cer și pământ, în timp ce catârul lui a plecat mai departe.

10. Unul dintre luptători a văzut acest lucru; și i-a spus lui Ioab: „L-am văzut pe Absalom, atârnând de un stejar!”

11. Ioab l-a întrebat: „Cum? L-ai văzut? Atunci de ce nu l-ai omorât acolo pe loc? Ți-aș fi dat zece șecheli de argint și o centură!”

12. Acel om i-a răspuns lui Ioab: „Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de șecheli de argint, nu aș ridica mâna împotriva fiului regelui! Știu că în auzul nostru v-a poruncit regele – atât ție, cât și lui Abișai și lui Itai – să aveți grijă să nu i se întâmple vreun rău tânărului Absalom.

13. Dacă l-aș fi omorât ca un laș, acest lucru nu ar fi rămas necunoscut regelui; iar tu nu m-ai fi apărat!”

14. Ioab i-a răspuns: „Nu am timp de pierdut cu tine!” A luat trei lănci și le-a înfipt în pieptul lui Absalom, în timp ce el era încă viu, prins între ramurile stejarului.

15. Au venit în continuare zece dintre tinerii care transportau armele lui Ioab, l-au înconjurat pe Absalom și l-au lovit până când a murit.

16. Ioab a sunat apoi din corn; și la chemarea lui, armata s-a întors de la urmărirea israelienilor.

17. L-au luat pe Absalom, l-au aruncat în pădure, într-o mare groapă și au aruncat cu pietre, făcând din ele o movilă deasupra lui. Israelienii au fugit fiecare acasă.

18. În timp ce trăia, Absalom își construise un monument în Valea Regelui, pentru că nu avea niciun fiu care să îi perpetueze numele. A pus monumentului propriul lui nume; și chiar până astăzi, acela se numește „Monumentul lui Absalom”.

19. Ahimaaț – fiul lui Țadoc – i-a zis lui Ioab: „Permite-mi să alerg și să îi duc regelui vestea bună că Iahve l-a salvat din mâna dușmanilor lui!”

20. Ioab i-a răspuns: „Nu tu vei duce veștile astăzi! Tu le vei duce altă dată. Astăzi nu tu vei merge cu veștile; pentru că a murit fiul regelui.”

21. Apoi i-a poruncit unui cușit astfel: „Du-te și spune-i regelui ce ai văzut!” Cușitul s-a închinat înaintea lui Ioab și a plecat fugind.

22. Ahimaaț – fiul lui Țadoc – i-a zis din nou lui Ioab: „Orice s-ar întâmpla, permite-mi și mie să alerg după cușit!” Ioab l-a întrebat: „Fiule, de ce vrei să alergi? Nu sunt niște vești pentru care să fii recompensat!”

23. Ahimaaț i-a zis: „Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg!” Ioab i-a spus: „Bine; aleargă!” Ahimaaț a alergat pe drumul care traversează Araba și l-a depășit pe cușit.

24. În timp ce David stătea între cele două porți, paznicul s-a urcat pe acoperișul porții, spre zid. Privind de acolo, a observat un om singur care alerga.

25. Atunci l-a strigat pe rege și i-a vorbit despre acest lucru. Regele a zis: „Dacă este singur, înseamnă că aduce vești.” Omul se apropia din ce în ce mai mult.

26. După un timp, paznicul a văzut un alt om care alerga; și a strigat spre portar, zicând: „Văd un alt om singur, care aleargă!” Regele a zis: „Și acela aduce vești!”

27. Paznicul a spus: „Felul de alergare al primului om, pare să fie al lui Ahimaaț – fiul lui Țadoc.” Regele a zis: „Înseamnă că aduce vești bune; pentru că acesta este un om bun!”

28. Ahimaaț i-a strigat regelui: „Totul este bine!” Apoi s-a închinat cu fața spre pământ înaintea lui; și i-a zis: „Să fie binecuvântat Iahve – Dumnezeul tău – Cel care i-a făcut să fie învinși de noi pe cei ce se revoltaseră împotriva stăpânului meu care este rege!”

29. Apoi regele a întrebat: „Tânărul Absalom este bine?” Ahimaaț a răspuns: „Atunci când a fost trimis de Ioab, slujitorul tău a văzut o mare mulțime de oameni în dezordine; dar nu știe despre ce era vorba.”

30. Regele i-a zis: „Așteaptă puțin separat de noi!” Astfel, Ahimaaț a stat într-un alt loc.

31. Imediat a venit și cușitul, care a zis: „Am vești bune pentru stăpânul meu, pentru rege. Iahve te-a salvat astăzi din mâna tuturor celor care deciseseră să lupte împotriva ta!”

32. Regele l-a întrebat: „Tânărul Absalom este bine?” Cușitul i-a răspuns: „Ca acest tânăr să fie toți dușmanii stăpânului meu – regele – împreună cu toți cei care decid să vină împotriva ta ca să îți facă vreun rău!”

33. Atunci regele, foarte afectat, s-a dus în camera care era construită deasupra porții; și a început să plângă. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!”