2 Samuel 18 VBRC2020

1. Davíd a numărat poporul care era cu el și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.

2. Davíd a distribuit poporul: o treime în mâna lui Ióab, o treime în mâna lui Abișái, fiul Țerúiei, fratele lui Ióab, și o treime în mâna lui Itái din Gat. Regele a zis poporului: „Vreau să ies și eu cu voi”.

3. Dar poporul a zis: „Să nu ieși! Căci dacă vom fugi, nu le va păsa de noi; dacă vor cădea jumătate dintre noi, nu le va păsa de noi. Căci tu ești ca zece mii și e mai bine pentru noi ca să ne ajuți din cetate”.

4. Regele le-a zis: „Ceea ce este mai bine în ochii voștri, aceea voi face”. Regele a stat la poartă, iar poporul a ieșit după sutele și miile [lor].

5. Regele le-a poruncit lui Ióab, lui Abișái și lui Itái: „Purtați-vă blând cu tânărul Absalóm! Tot poporul a auzit când regele a poruncit tuturor căpeteniilor cu privire la Absalóm!”.

6. Poporul a ieșit în câmp înaintea lui Israél și bătălia a avut loc în pădurea lui Efraím.

7. Poporul lui Israél a fost bătut acolo de slujitorii lui Davíd și a fost o mare înfrângere în ziua aceea: douăzeci de mii de oameni.

8. Lupta s-a extins pe tot ținutul și pădurea a ucis mai mult popor în ziua aceea decât a ucis sabia.

9. Absalóm a ajuns pe neașteptate în fața slujitorilor lui Davíd. Era călare pe un catâr. Catârul a ajuns sub ramurile unui stejar mare. [Părul] capului lui s-a agățat de stejar și el a rămas între cer și pământ. Iar catârul care era sub el a trecut [mai departe].

10. Un om a văzut și i-a făcut cunoscut lui Ióab: „Iată, l-am văzut pe Absalóm agățat de un stejar”.

11. Ióab i-a zis omului care i-a adus vestea: „Tu l-ai văzut! De ce nu l-ai doborât acolo la pământ? Ți-aș fi dat zece [sícli] de argint și un brâu”.

12. Dar omul acela i-a zis lui Ióab: „Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de [sícli] de argint, nu mi-aș întinde mâna spre fiul regelui; căci în auzul nostru a poruncit regele ție, lui Abișái și lui Itái, zicând: «Cruțați-mi-l pe fiul meu Absalóm!».

13. Și dacă aș fi făcut ceva cu viclenie împotriva vieții lui, nu ar fi rămas ascuns nimic regelui, iar tu ai fi stat departe de mine”.

14. Ióab a zis: „Nu voi mai pierde timp în fața ta”. A luat trei săgeți în mână și le-a înfipt în inima lui Absalóm, încă viu în mijlocul stejarului.

15. Zece tineri care purtau armele lui Ióab l-au înconjurat pe Absalóm, l-au lovit și l-au ucis.

16. Ióab a sunat din trâmbiță, iar poporul s-a oprit din urmărirea lui Israél, căci Ióab a cruțat poporul.

17. L-au luat pe Absalóm, l-au aruncat în pădure într-o groapă mare și au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israélul a fugit, fiecare în cortul lui.

18. Absalóm luase și ridicase, pe când trăia, o stelă care este în Émec-Hamélec. Căci zicea: „Nu am niciun fiu care să amintească numele meu”. A numit stela după numele lui. O numesc până astăzi „Mâna lui Absalóm”.

19. Ahimáaț, fiul lui Sadóc, a zis: „Voi fugi să duc vestea bună regelui, că Domnul l-a scăpat din mâna dușmanilor săi”.

20. Ióab i-a zis: „Nu vei duce tu veste bună astăzi! O vei duce într-o altă zi! Astăzi nu o vei duce pentru că fiul regelui a murit”.

21. Ióab i-a zis lui Cúși: „Du-te și povestește-i regelui ce ai văzut!”. Cúși s-a închinat [înaintea] lui Ióab și a alergat.

22. Ahimáaț, fiul lui Sadóc, i-a zis din nou lui Ióab: „Orice ar fi, lasă-mă să alerg și eu după Cúși!”. Dar Ióab i-a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiul meu? Nu vei avea nicio recompensă pentru veste bună dacă mergi”.

23. „Orice ar fi, vreau să merg!”. Și Ióab i-a zis: „Mergi!”. Ahimáaț a alergat pe un drum ocolitor și l-a depășit pe Cúși.

24. Davíd ședea între cele două porți. Străjerul a mers pe terasa porții, spre zid; și-a ridicat ochii și s-a uitat. Și, iată, un om alerga de unul singur!

25. Străjerul a strigat și i-a dat de știre regelui. Regele a zis: „Dacă este singur, aduce vești bune”. Iar [omul acela] se apropia din ce în ce mai mult.

26. Străjerul a văzut un alt om care alerga. A strigat străjerul către portar: „Iată un om care aleargă singur!”. Regele a zis: „Și el aduce veste bună”.

27. Străjerul a zis: „Văd că alergătura celui dintâi este ca alergătura lui Ahimáaț, fiul lui Sadóc”. Iar regele a zis: „Este un om bun; aduce vești bune”.

28. Ahimáaț a strigat și i-a zis regelui: „Sănătate!”. S-a închinat [înaintea] regelui cu fața până la pământ și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, care i-a oprit pe cei care și-au ridicat mâinile împotriva stăpânului nostru, regele!”.

29. Regele a zis: „Îi este bine tânărului Absalóm?”. Ahimáaț a răspuns: „Am văzut o mare mulțime când ne-a trimis Ióab pe slujitorul regelui și pe mine, slujitorul tău: dar nu știu ce era”.

30. Regele i-a zis: „Stai aici deoparte!”. Și Ahimáaț a stat deoparte.

31. Dar, iată, Cúși a ajuns. Și a zis Cúși: „Domnul meu să primească vestea bună că Domnul te-a scăpat astăzi din mâna tuturor celor care s-au ridicat împotriva ta!”.

32. Regele i-a zis lui Cúși: „Îi este bine tânărului Absalóm?”. Cúși i-a răspuns: „Ca tânărul [acesta] să fie dușmanii domnului meu, regele, și toți cei care se ridică împotriva ta ca [să-ți facă] rău!”.