2 Samuel 19 VBRC2020

1. Regele s-a cutremurat și a urcat în camera de deasupra porții și a plâns. În timp ce mergea spunea: „Fiul meu Absalóm! Fiul meu, fiul meu Absalóm! De m-ar fi dat pe mine la moarte în locul tău! Absalóm, fiul meu, fiul meu!”.

2. I-au adus la cunoștință lui Ióab: „Iată, regele plânge și jelește după Absalóm”.

3. În ziua aceea, victoria a devenit doliu pentru tot poporul. Căci a auzit poporul în ziua aceea că regele era trist din cauza fiului său.

4. Poporul s-a ascuns în ziua aceea când a venit în cetate așa cum se ascunde un popor umilit când fuge de la luptă.

5. Regele și-a acoperit fața și striga cu glas puternic: „Fiul meu Absalóm! Absalóm, fiul meu, fiul meu!”.

6. Ióab a venit la rege în casă și i-a zis: „Tu acoperi de rușine astăzi fețele tuturor slujitorilor tăi care ți-au salvat astăzi viața, viața fiilor tăi și a fiicelor tale, viața soțiilor tale și viața concubinelor tale.

7. Tu îi iubești pe cei care te urăsc și îi urăști pe cei care te iubesc. Căci arăți azi că pentru tine nu există nici căpetenii, nici slujitori. Astăzi știu că dacă Absalóm ar fi viu, iar noi toți am fi morți, atunci ar fi plăcut în ochii tăi.

8. Acum, ridică-te, ieși și vorbește la inima slujitorilor tăi! Jur pe Domnul că dacă nu vei ieși, nu va mai rămâne niciun om cu tine noaptea aceasta. Aceasta va fi mai rău pentru tine decât toate relele care au venit peste tine din tinerețea ta până acum!”.

9. Atunci regele s-a ridicat și a stat la poartă. Au spus întregului popor: „Iată, regele stă la poartă!”. Tot poporul a venit înaintea regelui, iar Israél a fugit fiecare la cortul lui.

10. Tot poporul discuta în toate triburile lui Israél, zicând: „Regele ne-a eliberat din mâna dușmanilor noștri; el ne-a scăpat din mâna filisténilor și acum a fugit din țară dinaintea lui Absalóm!”.

11. Absalóm, pe care l-am uns peste noi, a murit în luptă. Acum, de ce nu spuneți un cuvânt ca să îl aducem înapoi pe rege?”.

12. Regele Davíd a trimis să se spună preoților Sadóc și Abiatár: „Spuneți-le bătrânilor lui Iúda: «Pentru ce sunteți voi cei din urmă pentru a-l aduce înapoi pe rege la casa lui?»! Căci cuvântul întregului Israél a ajuns la rege, în casa lui.

13. «Voi sunteți frații mei, sunteți [os din] oasele mele și [carne din] carnea mea; pentru ce sunteți voi cei din urmă ca să-l aduceți înapoi pe rege?».

14. Iar lui Amasá spuneți-i: «Oare nu ești [os din] oasele mele și [carne din] carnea mea? Așa să-mi facă Domnul – ba mai rău – dacă nu vei deveni comandant peste armată în toate zilele în locul lui Ióab!»!”.

15. [Davíd] a înmuiat inima tuturor oamenilor din Iúda ca [inima] unui singur om. Ei au trimis [să-i spună] regelui: „Întoarceți-vă tu și toți slujitorii tăi!”.

16. Regele s-a întors și a venit la Iordán. Iúda a venit la Ghilgál ca să meargă în întâmpinarea regelui și să-l ajute să treacă Iordánul.

17. Șiméi, fiul lui Ghéra din Beniamín, din Bahurím, a coborât repede cu oamenii din Iúda în întâmpinarea regelui Davíd.

18. O mie de oameni din Beniamín erau cu el. Țibá, slujitorul casei lui Saul, și cei cincisprezece fii ai lui și cei douăzeci de slujitori ai lui erau cu el. Ei au trecut Iordánul înaintea regelui.

19. Au trecut vadul ca să ajute casa regelui să treacă, făcând ceea ce este bun în ochii lui. Șiméi, fiul lui Ghéra, a căzut [la pământ] înaintea regelui pe când el trecea Iordánul.

20. I-a zis regelui: „Să nu socotească domnul meu nelegiuirea și să nu-ți amintești de greșeala pe care a făcut-o slujitorul tău când stăpânul meu, regele, a ieșit din Ierusalím; să nu o pună regele la inimă!

21. Căci eu, slujitorul tău, știu că am păcătuit. Iată, am venit astăzi primul din toată casa lui Iosíf ca să cobor înaintea stăpânului meu, regele”.

22. Atunci Abișái, fiul Țerúiei, a zis: „Pentru aceasta nu trebuie dat la moarte Șiméi, pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?”.

23. Dar Davíd a zis: „Ce ne privește pe mine și pe voi, fii ai Țerúiei, că îmi sunteți astăzi adversari? Să fie dat la moarte astăzi vreun om în Israél? Oare nu știu eu astăzi că sunt rege peste Israél?”

24. Regele i-a zis lui Șiméi: „Nu vei muri!”. Și i-a jurat regele [lucrul acesta].

25. Mefibóșet, fiul lui Saul, a coborât în întâmpinarea regelui. Nu-și îngrijise picioarele, nu-și făcuse barba, nici nu-și spălase hainele din ziua când regele a plecat și până în ziua când s-a întors în pace.

26. Când a ajuns înaintea regelui la Ierusalím, regele i-a zis: „Pentru ce nu ai venit cu mine, Mefibóșet?”.

27. El a răspuns: „Stăpânul meu, rege! Slujitorul meu m-a înșelat când mi-a zis: «Voi înșeua măgarul ca să-l încalec și să merg la rege», căci slujitorul tău este șchiop.

28. El l-a vorbit de rău pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, e ca îngerul lui Dumnezeu: fă ceea ce este bine în ochii tăi!

29. Căci toți cei din casa tatălui meu nu erau decât niște oameni sortiți morții pentru domnul meu, regele. Totuși tu l-ai pus pe slujitorul tău să stea printre cei care mănâncă la masa ta. Ce drept mai am eu ca să strig înaintea regelui?”.

30. Regele a zis: „Ce mai vorbești atâta? Am spus: «Tu și Țibá veți împărți terenurile!»”.

31. Mefibóșet i-a zis regelui: „Să ia chiar totul după ce domnul meu, regele, va ajunge în pace în casa lui!”.

32. Barzilái din Galaád a coborât din Roghelím și a trecut Iordánul cu regele ca să-i dea drumul la Iordán.

33. Barzilái era foarte bătrân: avea optzeci de ani. El avusese grijă de rege cât timp a locuit la Mahanáim, căci era un om foarte bogat.

34. Regele i-a zis lui Barzilái: „Vino cu mine și te voi ține la mine în Ierusalím”.

35. Dar Barzilái i-a răspuns regelui: „Câte mai sunt zilele vieții mele ca să urc cu regele la Ierusalím?

36. Eu am azi optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun și ce este rău? Poate slujitorul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănâncă și bea? Pot eu să mai aud glasul cântăreților și cântărețelor? Pentru ce să mai fie slujitorul tău o povară pentru domnul meu, regele?

37. Doar puțin [timp] va trece Iordánul slujitorul tău cu regele. Pentru ce să-mi dea regele o astfel de răsplată?

38. Permite-mi mie, slujitorul tău, să mă întorc și să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele! Iată, slujitorul tău Chimhám va trece cu domnul meu, regele. Fă-i lui ceea ce este bun în ochii tăi!”.

39. Regele a zis: „Să treacă Chimhám cu mine și voi face pentru el ceea ce este bine în ochii tăi. Orice vei vrea de la mine voi face pentru el!”.

40. Tot poporul a trecut Iordánul. A trecut și regele. L-a îmbrățișat regele pe Barzilái și l-a binecuvântat; apoi s-a întors acasă la el.

41. Regele a mers spre Ghilgál, iar Chimhám era cu el. Tot poporul lui Iúda și jumătate din poporul lui Israél l-au ajutat pe rege să treacă dincolo de Iordán.

42. Dar, iată, toți oamenii lui Israél au venit la rege și i-au zis: „Pentru ce te-au furat frații noștri, oamenii lui Iúda, și au făcut să treacă regele și casa lui Iordánul, iar toți oamenii lui Davíd erau cu el?”.

43. Toți oamenii lui Iúda le-au răspuns tuturor oamenilor lui Israél: „Pentru că regele ne este rudă. De ce v-ați mâniat pentru aceasta? Am mâncat noi de la [masa] regelui sau ni s-a oferit [ceva]?”.

44. Oamenii lui Israél le-au răspuns oamenilor lui Iúda: „Regele este de zece ori mai mult al nostru și chiar și Davíd este mai mult al nostru decât al vostru. De ce ne-ați disprețuit? Oare nu noi am spus mai întâi să-l aducem înapoi pe regele nostru?”. Și cuvintele oamenilor lui Iúda au fost mai aspre decât cele ale oamenilor lui Israél.