2 Samuel 21 VBRC2020

1. A fost o foamete în zilele lui Davíd timp de trei ani, an după an. Davíd a căutat fața Domnului, iar Domnul i-a zis: „Este pentru Saul și pentru casa lui sângeroasă: pentru că i-a ucis pe cei din Gabaón”.

2. Regele i-a chemat pe cei din Gabaón să le vorbească. (Cei din Gabaón nu erau dintre fiii lui Israél, dar cei care au rămas dintre amoréi. Fiii lui Israél făcuseră un jurământ cu ei, dar Saul a căutat să-i lovească în gelozia lui pentru fiii lui Israél și ai lui Iúda).

3. Davíd le-a zis celor din Gabaón: „Ce pot face eu pentru voi și cum voi putea ispăși ca voi să binecuvântați moștenirea Domnului?”.

4. Cei din Gabaón i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul și de la casa lui și nu avem [intenția] să ucidem pe cineva în Israél”. Iar [Regele] le-a zis: „Ceea ce ziceți voi, aceea voi face”.

5. Ei i-au răspuns regelui: „Omul acela ne-a distrus și a voit să dispărem dintre cei care locuiau între toate hotarele lui Israél.

6. Să ni se dea șapte oameni dintre fiii lui și-i vom spânzura înaintea Domnului la Ghibéea lui Saul, alesul Domnului!”. Regele a zis: „Vi-i voi da”.

7. Regele l-a cruțat pe Mefibóșet, fiul lui Ionatán, fiul lui Saul, datorită jurământului Domnului dintre ei, dintre Davíd și Ionatán, fiul lui Saul.

8. Regele a luat doi fii ai Rițpéi, fiica lui Aiá, pe Armoni și pe Mefibóșet, pe care ea îi născuse lui Saul, și pe cei cinci fii ai lui Micál, fiica lui Saul, pe care-i născuse lui Adriél, fiul lui Barzilái din Mehóla.

9. I-au dat în mâna celor din Gabaón, care i-au spânzurat pe munte înaintea Domnului. Au murit toți cei șapte împreună. Au fost uciși în primele zile ale secerișului, la începutul secerișului orzului.

10. Rițpá, fiica lui Aiá, a luat un sac și l-a întins pentru ea lângă stâncă de la începutul seceratului până când a căzut ploaie din cer peste ei. Nu a lăsat să se așeze peste ei nici păsările cerului ziua, nici animalele câmpului noaptea.

11. I-au adus la cunoștință lui Davíd ceea ce a făcut Rițpá, fiica lui Aiá, concubina lui Saul.

12. Davíd a mers și a luat oasele lui Saul și oasele lui Ionatán, fiul său, de la stăpânii din Iábeș-Galaád care le luaseră din piața Bet-Șeán, unde filisténii îi spânzuraseră când l-au ucis pe Saul la Ghelbóe.

13. A luat de acolo oasele lui Saul și oasele lui Ionatán, fiul său. Au adunat și oasele celor ce fuseseră spânzurați.

14. Au îngropat oasele lui Saul și ale lui Ionatán, fiul său, în ținutul lui Beniamín, la Țéla, în mormântul lui Chiș, tatăl lui [Saul]. Au făcut tot ceea ce poruncise regele. După aceea, Dumnezeu a fost binevoitor față de țară.

15. Filistenii au pornit iarăși război împotriva lui Israél. Davíd și slujitorii săi care erau cu el au coborât și au luptat împotriva filisténilor. Davíd era obosit.

16. Ișbí-Benób, care era dintre fiii lui Rafá – greutatea suliței lui era de trei sute de măsuri de bronz și era încins cu o sabie nouă – și-a zis să-l lovească pe Davíd.

17. Abișái, fiul Țerúiei, i-a venit în ajutor lui Davíd, l-a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci oamenii lui Davíd i-au jurat, zicând: „Să nu mai ieși cu noi la luptă, ca să nu stingi candela lui Israél!”.

18. După aceea, a mai fost o luptă la Gob împotriva filisténilor. Atunci Sibecái din Hușá l-a omorât pe Saf, care era unul dintre fiii lui Rafá.

19. A mai fost o luptă la Gob împotriva filisténilor. Elhanán, fiul lui Iaaré-Oreghím din Betleém l-a omorât pe Goliát din Gat, care avea o lance a cărei coadă era ca sulul unui țesător.

20. A mai fost o luptă la Gat. Acolo era un om înalt care avea șase degete la fiecare mână și la fiecare picior – douăzeci și patru era numărul lor. Și el era un fiu al lui Rafá.

21. El l-a disprețuit pe Israél, iar Ionatán, fiul lui Șiméa, fratele lui Davíd, l-a omorât.

22. Aceștia patru i s-au născut lui Rafá la Gat. Au murit de mâna lui Davíd și de mâna slujitorilor lui.