2 Samuel 22 NTR

1. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua când Domnul l-a scăpat de toți dușmanii lui și de Saul.

2. El a zis: „Domnul este stânca mea, fortăreața mea și eliberatorul meu!

3. Dumnezeu este stânca mea, în Care mă adăpostesc, scutul meu, puterea care mă eliberează, locul meu de scăpare, adăpostul și mântuitorul meu! Tu mă scapi de violență!

4. L-am chemat pe Domnul, Cel demn de laudă, și am fost eliberat din mâinile dușmanilor mei!

5. Căci mă înfășuraseră valurile morții, mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!

6. Legăturile Locuinței Morților mă înconjuraseră, mă prinseseră lațurile morții.

7. Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul, L-am chemat pe Dumnezeul meu. El mi-a ascultat glasul, din Templul Său, și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.

8. Atunci s-a zguduit și s-a cutremurat pământul, iar temeliile cerurilor s-au zdruncinat, s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.

9. Se înălța fum din nările Lui, iar din gura Lui ieșea un foc mistuitor; cărbuni aprinși ieșeau din ea.

10. A aplecat cerurile și a coborât; sub picioarele Lui era negură.

11. Călărea pe un heruvim și zbura; plutea pe aripile vântului.

12. Așternuse întunericul împrejurul Lui; grămezile de ape și norii negri erau adăposturile Lui.

13. Din strălucirea care se oglindea înaintea Lui ieșeau cărbuni aprinși.

14. Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și-a făcut auzit glasul.

15. A aruncat săgeți și i-a împrăștiat pe dușmani, a trimis fulgerul și i-a pus pe fugă.

16. La mustrarea Domnului, la suflarea nărilor Lui, s-au văzut albiile mării și s-au descoperit temeliile lumii.

17. El S-a întins din înălțime și m-a prins, m-a scos din apele cele mari,

18. m-a scăpat de dușmanul meu cel puternic și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.

19. Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.

20. El m-a eliberat; m-a salvat pentru că Își găsește plăcerea în mine.

21. Domnul mi-a răsplătit potrivit cu dreptatea mea, mi-a făcut după curăția mâinilor mele,

22. fiindcă am păzit căile Domnului și nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.

23. Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea și n-am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.

24. Am fost integru înaintea Lui și m-am păzit de nelegiuirea mea.

25. Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mea înaintea ochilor Săi.

26. Cu cel credincios Tu Te arăți credincios; cu omul integru Tu Te dovedești a fi integru.

27. Cu cel curat Tu Te arăți curat, dar cu cel pervertit Te porți după viclenia lui.

28. Tu salvezi poporul smerit, dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.

29. Tu ești candela mea, Doamne! Domnul îmi luminează întunericul.

30. Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

31. Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită; cuvântul Domnului este dovedit curat. El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.

32. Cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

33. Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și El mi-a făcut desăvârșită calea.

34. El mi-a făcut picioarele ca ale cerboaicelor și m-a așezat pe înălțimi.

35. Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.

36. Tu îmi dai scutul mântuirii Tale și răspunsul Tău mă face mare.

37. Tu-mi lărgești calea sub pașii mei, ca să nu-mi alunece picioarele.

38. Îmi urmăresc dușmanii și-i distrug; nu mă întorc până nu-i nimicesc.

39. Îi nimicesc și îi zdrobesc de nu se mai ridică; ei cad la picioarele mele.

40. Tu îmi dai putere să lupt și-i faci să capituleze pe cei ce se ridică împotriva mea.

41. Tu-i faci pe dușmanii mei să fugă dinaintea mea, și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

42. Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator. Se uită după Domnul, dar El nu le răspunde.

43. Îi pisez la fel de mărunt ca praful pământului. Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.

44. Tu mă scapi de învinuirile poporului meu; mă păstrezi căpetenie a națiunilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujește.

45. Fiii străinului mă lingușesc; imediat ce mă aud, mă ascultă.

46. Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor.

47. Domnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!

48. Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care aduce popoare sub stăpânirea mea,

49. Cel Ce mă scapă de dușmanii mei. Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea; Tu mă scapi de omul violent.

50. De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre națiuni, și voi cânta spre lauda Numelui Tău!

51. El îi face parte regelui Său de mari victorii și-i arată îndurare unsului Său, lui David și urmașilor lui pentru totdeauna“.