2 Samuel 22 VBRC2020

1. Davíd a pronunțat către Domnul cuvintele acestei cântări în ziua când l-a eliberat Domnul din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul.

2. „Doamne, stânca mea, fortăreața mea și eliberatorul meu!

3. Doamne, stânca mea, în el mi-am căutat refugiu, scutul meu, cornul mântuirii mele și scăparea mea, locul meu de refugiu și eliberatorul meu. Tu mă mântuiești din asuprirea mea!

4. Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă, și sunt eliberat de dușmanii mei.

5. Căci m-au înconjurat valurile morții și m-au îngrozit râurile nimicirii.

6. M-au înfășurat lanțurile locuinței morților și m-au prins lațurile morții.

7. Dar, în strâmtoarea mea, l-am chemat pe Domnul, l-am chemat pe Dumnezeul meu; din lăcașul lui el mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns până la urechea lui.

8. S-a zguduit și s-a cutremurat pământul; temeliile cerului s-au zdruncinat și s-au zguduit, pentru că el s-a mâniat.

9. S-a ridicat fum din nările lui și foc mistuitor, din gura lui; cărbuni aprinși țâșneau din el.

10. A aplecat cerurile și s-a coborât și negura era sub picioarele lui.

11. A încălecat pe un heruvim și a zburat, s-a arătat pe aripile vântului.

12. A pus întunericul în jurul lui ca niște corturi, ape întunecoase și nori deși.

13. În fața strălucirii chipului său s-au aprins cărbuni de foc.

14. A tunat din cer Domnul, Cel Preaînalt și-a făcut auzit glasul;

15. și-a trimis săgețile și i-a risipit, a fulgerat și i-a umplut de groază!

16. Și au apărut izvoarele mării și s-au descoperit temeliile lumii la mustrarea Domnului, la suflarea duhului mâniei sale.

17. A trimis din înălțime și m-a luat, m-a salvat din apele cele mari.

18. M-a mântuit de dușmanul meu puternic și de cei care mă urăsc, deși erau mai tari decât mine.

19. M-au împresurat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijinitor.

20. M-a scos la loc larg, m-a mântuit pentru că și-a găsit bucuria în mine.

21. Domnul m-a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mâinilor mele îmi va da înapoi.

22. Pentru că am păzit căile Domnului, n-am păcătuit [îndepărtându-mă] de Dumnezeul meu.

23. Căci toate judecățile lui sunt înaintea mea și îndreptările lui nu le-am lăsat deoparte.

24. Am fost fără prihană înaintea lui și m-am păzit de fărădelege.

25. Iar Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea și după puritatea mea înaintea ochilor săi.

26. Cu cel credincios, tu ești credincios, cu omul nevinovat, ești nevinovat.

27. Cu cel curat, ești curat, dar cu cel viclean te arăți priceput.

28. Tu mântuiești poporul celor sărmani și ochii tăi îi umilesc pe cei trufași.

29. Căci tu ești lumina mea, Doamne! Domnul schimbă în strălucire întunericul meu.

30. Prin tine înfrunt trupele [dușmane] și cu Dumnezeul meu trec și peste ziduri.

31. Calea lui Dumnezeu este desăvârșită. Cuvântul Domnului este lămurit în foc, el este un scut pentru toți cei care speră într-însul.

32. Cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Sau cine este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

33. Dumnezeu este fortăreața mea puternică, face liberă pe deplin calea mea.

34. El face picioarele ca ale cerbului și mă așază pe înălțimi.

35. El învață mâinile mele pentru război și brațele mele întind arcul de bronz.

36. Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale și sprijinul tău m-a ajutat să cresc.

37. Ai lărgit calea sub pașii mei și nu s-au clătinat gleznele mele.

38. Îi voi urmări pe dușmanii mei și-i voi nimici și nu mă voi întoarce până nu-i voi distruge.

39. Îi voi sfâșia, îi voi lovi și nu vor mai putea să se ridice, se vor prăbuși sub picioarele mele.

40. M-ai încins cu tărie pentru luptă, i-ai răpus pe cei care se ridică împotriva mea.

41. Pe dușmanii mei i-ai pus pe fugă și pe cei ce mă urăsc i-am nimicit.

42. Au strigat, dar nu era cine să-i salveze, [au strigat] către Domnul, dar nu le-a dat răspuns.

43. I-am zdrobit ca pulberea pământului, ca noroiul de pe ulițe i-am strivit și i-am călcat.

44. Tu m-ai scăpat de răzvrătirea poporului, m-ai păstrat în fruntea neamurilor. Un popor pe care nu-l cunoșteam a ajuns să mă slujească.

45. Cu luare aminte îmi dau ascultare fiii străinilor, mă lingușesc.

46. Fiii străinilor și-au pierdut vlaga, ies tremurând din locurile lor de refugiu.

47. Viu este Domnul și binecuvântată este stânca mea! Și preaînălțat este Dumnezeu, stânca mântuirii mele!

48. Dumnezeu este cel care-mi dă revanșa și îmi subjugă popoarele.

49. Mă faci să scap de dușmanii mei! Mă înalți mai presus de cei care se înalță împotriva mea și mă mântuiești de omul violent.

50. De aceea, te voi preamări, Doamne, înaintea popoarelor și numele tău în psalmi îl voi cânta.

51. El dă mari izbânzi regelui său, își arată bunăvoința față de unsul său, față de Davíd și urmașii lui pe veci!”.