2 Samuel 3 VBRC2020

1. Războiul a ținut mult între casa lui Saul și casa lui Davíd. Davíd devenea tot mai puternic, iar Saul devenea tot mai slab.

2. Lui Davíd i s-au născut fii la Hebrón: întâiul lui născut a fost Amnón, din Ahinóam din Izreél;

3. al doilea, Chileáb, din Abigáil din Carmél, soția lui Nabál; al treilea, Absalóm, fiul Maácăi, fiica lui Talmái, regele din Gheșúr;

4. al patrulea, Adonía, fiul lui Haghít; al cincilea, Șefatía, fiul lui Abitál;

5. al șaselea, Itreám, fiul Églei, soția lui Davíd. Aceștia i s-au născut lui Davíd la Hebrón.

6. Cât timp a durat războiul dintre casa lui Saul și casa lui Davíd, Abnér a fost puternic în casa lui Saul.

7. Saul a avut o concubină al cărei nume era Rițpá, fiica lui Aiá. [Iș-Bóșet] i-a zis lui Abnér: „De ce ai intrat la concubina tatălui meu?”.

8. Abnér s-a mâniat foarte tare de cuvintele lui Iș-Bóșet și a răspuns: „Oare sunt cap de câine eu pentru Iúda? Astăzi arăt îndurare casei lui Saul, tatăl tău, fraților săi și prietenilor săi și nu te-am dat în mâna lui Davíd, și totuși azi mă învinuiești de nelegiuire cu femeia [aceasta]?

9. Așa să facă Dumnezeu lui Abnér – ba mai rău – că, după cum i-a jurat Domnul lui Davíd, așa îi voi face eu:

10. să treacă domnia de la casa lui Saul și să-l ridice pe tron pe Davíd peste Israél și peste Iúda, de la Dan până la Béer-Șéba!”.

11. [Iș-Bóșet] nu a mai putut să-i întoarcă vreun cuvânt lui Abnér, pentru că se temea de el.

12. Abnér a trimis mesageri la Davíd să-i spună din partea lui: „A cui este țara? Încheie o alianță cu mine și mâna mea va fi cu tine ca să aducă la tine tot Israélul!”.

13. El a zis: „Bine! Voi face alianță cu tine; însă îți cer un lucru: să nu-mi vezi fața decât dacă mi-o vei aduce pe Micál, fiica lui Saul, când vei veni să-mi vezi fața!”.

14. Davíd a trimis mesageri la Iș-Bóșet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi-o pe soția mea Micál, cu care m-am logodit pentru o sută de prepuțuri de la filisténi!”.

15. Iș-Bóșet a trimis să o ia de la soțul [ei], de la Paltíél, fiul lui Láiș.

16. Soțul ei a mers după ea plângând până la Bahurím. Iar Abnér i-a zis: „Întoarce-te!”. Iar el s-a întors.

17. Abnér a vorbit cu bătrânii lui Israél, zicându-le: „Cândva îl căutați pe Davíd ca să fie regele vostru.

18. Acum faceți-l! Căci Domnul i-a zis lui Davíd: «Prin mâna lui Davíd, slujitorul meu, îl voi elibera pe poporul meu din mâna filisténilor și din mâna tuturor dușmanilor săi»”.

19. Abnér le-a vorbit și celor din Beniamín și s-a dus să le spună în auzul lui Davíd la Hebrón ceea ce este bun în ochii lui Israél și în ochii întregii case a lui Beniamín.

20. Abnér a venit la Davíd în Hebrón cu douăzeci de oameni; iar Davíd a făcut un ospăț pentru Abnér și pentru cei care erau cu el.

21. Abnér i-a zis lui Davíd: „Mă voi scula și voi pleca să adun tot Israélul la stăpânul meu, regele, ca să facă alianță cu tine și peste tot ceea ce-ți dorește inima”. Davíd i-a dat drumul lui Abnér și [acesta] a plecat în pace.

22. Ióab și slujitorii veneau [de la urmărirea] unei cete și aduceau cu ei pradă multă. Abnér nu mai era cu Davíd la Hebrón, căci Davíd îi dăduse drumul, iar el a mers în pace.

23. Când a venit Ióab cu toată armata lui, i s-a spus: „Abnér, fiul lui Ner, a venit la rege care i-a dat drumul și a plecat în pace”.

24. Ióab a mers la rege și i-a zis: „Ce ai făcut? Abnér a venit la tine; de ce i-ai dat drumul și a plecat?

25. Îl cunoști pe Abnér, fiul lui Ner! A venit să te înșele, să știe când ieși și când intri și să știe tot ce faci”.

26. Ióab a ieșit de la Davíd și a trimis mesageri după Abnér. L-au adus înapoi de la cisterna Sira. Davíd însă nu știa [nimic].

27. Abnér s-a întors la Hebrón. Ióab l-a dus în mijlocul porții ca să-i vorbească în liniște. L-a lovit acolo în burtă și l-a omorât pentru sângele lui Asaél, fratele lui.

28. Davíd a aflat apoi și a zis: „Nevinovat sunt eu și regatul meu pentru totdeauna înaintea Domnului de sângele lui Abnér, fiul lui Ner;

29. să cadă asupra capului lui Ióab și asupra întregii case a tatălui său! Să nu lipsească din casa lui Ióab cel care are scurgere, leprosul, cel care se sprijină în băț, cel care cade de sabie și cel care este lipsit de pâine!”.

30. Ióab și Abișái, fratele său, l-au omorât pe Abnér, pentru că îl omorâse pe Asaél, fratele lor, în lupta de la Gabaón.

31. Davíd i-a zis lui Ióab și întregului popor care era cu el: „Sfâșiați-vă hainele, încingeți-vă cu saci și jeliți înaintea lui Abnér!”. Iar regele Davíd mergea în urma sicriului.

32. L-au îngropat pe Abnér la Hebrón. Regele și-a ridicat glasul și a plâns la mormântul lui Abnér. Tot poporul plângea.

33. Regele a cântat de jale pentru Abnér, zicând: „Să moară Abnér, cum moare un nebun?

34. Mâinile tale nu erau legate și picioarele tale nu erau puse în lanțuri. Ai căzut cum cade cineva înaintea celor nelegiuiți”. Și tot poporul a continuat să-l plângă.

35. Apoi tot poporul a venit la Davíd ca să-l facă să mănânce ceva cât era încă ziuă; dar Davíd a jurat, zicând: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui!”.

36. Tot poporul a aflat [aceasta] și a fost bun în ochii întregului popor. Tot ce făcea regele era bun în ochii întregului popor.

37. Tot poporul și tot Israélul au înțeles în ziua aceea că nu regele fusese cel care îl omorâse pe Abnér, fiul lui Ner.

38. Regele le-a zis slujitorilor săi: „Oare nu știți că o căpetenie mare a căzut astăzi în Israél?

39. Acum eu sunt încă slab, deși sunt uns ca rege; însă oamenii aceia, fiii Țerúiei, sunt mai puternici decât mine. Să răsplătească Domnul celui care a făcut răul după răutatea sa!”.