2 Samuel 3 VDCL

1. Și a fost lung războiul între casa lui Saul și casa lui David. Și David se întărea tot mai mult, iar casa lui Saul slăbea tot mai mult.

2. Și lui David i s‐au născut fii în Hebron: Întâiul‐născut al său a fost Amnon din Ahinoam Izreelita

3. și al doilea al său a fost Chileab din Abigail, nevasta lui Nabal din Carmel, și al treilea, Absalom, fiul Maachei, fiica lui Talmai, împăratul Gheșurului,

4. și al patrulea Adonia, fiul Hagitei, și al cincilea Șefatia, fiul Abitalei,

5. și al șaselea Itream din Egla, nevasta lui David. Aceștia s‐au născut lui David în Hebron.

6. Și a fost așa: pe când era război între casa lui Saul și casa lui David Abner s‐a făcut tare pentru casa lui Saul.

7. Și Saul avea o țiitoare al cărei nume era Rițpa, fiica lui Aiia. Și Iș‐Boșet a zis lui Abner: De ce ai intrat la țiitoarea tatălui meu?

8. Și Abner s‐a mâniat foarte tare de cuvintele lui Iș‐Boșet și a zis: Oare cap de câine al lui Iuda sunt eu? Astăzi eu arăt îndurare casei lui Saul, tatăl tău, fraților săi și prietenilor săi și nu te‐am dat în mâna lui David, și totuși mă învinuești azi de nelegiuire cu femeia aceasta?

9. Așa să facă Dumnezeu lui Abner și încă mai mult de nu‐i voi face așa cum a jurat Domnul lui David:

10. de a muta împărăția de la casa lui Saul și de a ridica scaunul de domnie al lui David peste Israel și peste Iuda, de la Dan până la Beer‐Șeba.

11. Și Iș‐Boșet n‐a putut răspande lui Abner un alt cuvânt, căci se temea de el.

12. Și Abner a trimis soli la David, din parte‐i zicând: A cui este țara? zicând: Fă legământ cu mine și iată mâna mea va fi cu tine ca să‐ți aducă pe tot Israelul.

13. Și el a zis: Bine, voi face legământ cu tine dar un lucru cer de la tine, adică, să nu‐mi vezi fața până nu vei aduce mai întâi pe Mical, fata lui Saul, când vei veni să‐mi vezi fața.

14. Și David a trimis soli la Iș‐Boșet, fiul lui Saul, zicând: Dă‐mi pe nevasta mea Mical pe care mi‐am logodit‐o pentru o sută de prepuțuri ale filistenilor.

15. Și Iș‐Boșet a trimis și a luat‐o de la bărbatul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiș.

16. Și bărbatul ei a mers cu ea și plângea mergând în urma ei până la Bahurim. Atunci Abner i‐a zis: Du‐te, întoarce‐te! Și s‐a întors.

17. Și Abner a vorbit bătrânilor lui Israel zicând: Ați cerut altă dată pe David ca împărat peste voi.

18. Acum deci faceți‐l! Căci Domnul a vorbit despre David, zicând: Prin mâna lui David, robul meu, voi mântui pe poporul meu Israel din mâna filistenilor și din mâna tuturor vrăjmașilor săi.

19. Și Abner a vorbit și la urechile lui Beniamin. Și Abner s‐a dus să spună și la urechile lui David la Hebron tot ce era bun în ochii lui Israel și în ochii casei întregi a lui Beniamin.

20. Și Abner a venit la David în Hebron și douăzeci de bărbați cu el. Și David a făcut un ospăț lui Abner și bărbaților care erau cu el.

21. Și Abner a zis lui David: Mă voi scula și mă voi duce și voi aduna tot Israelul la domnul meu împăratul, ca să facă legământ cu tine și să domnești peste tot ce‐ți dorește sufletul. Și David a dat drumul lui Abner și s‐a dus în pace.

22. Și iată robii lui David și Ioab au venit de la o ceată și au adus mare pradă cu ei. Și Abner nu era cu David în Hebron, căci îi dăduse drumul și se dusese în pace.

23. Și Ioab a venit și toată oastea care era cu el și au spus lui Ioab zicând: Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat și el i‐a dat drumul și s‐a dus în pace.

24. Și Ioab a intrat la împărat și a zis: Ce ai făcut? Iată, Abner a venit la tine: pentru ce i‐ai dat drumul și s‐a dus?

25. Cunoști pe Abner, fiul lui Ner, că a venit să te înșele și să afle ieșirea ta și intrarea ta și să știe tot ce faci.

26. Și Ioab a ieșit de la David și a trimis soli după Abner și l‐au adus înapoi de la puțul Sira iar David nu știa.

27. Și Abner s‐a întors la Hebron și Ioab l‐a luat de o parte în mijlocul porții ca să‐i vorbească în ascuns și l‐a lovit acolo în pântece și a murit, pentru sângele lui Asael, fratele său.

28. Și David a auzit mai târziu și a zis: Eu și împărăția mea sunt nevinovat înaintea Domnului în veac de sângele lui Abner, fiul lui Ner.

29. Să cadă peste capul lui Ioab și peste toată casa tatălui său; și să nu lipsească din casa lui Ioab om care are o scurgere sau care este lepros sau care se reazemă în băț sau care cade de sabie sau care e lipsit de pâine.

30. Astfel au ucis Ioab și Abișai, fratele său, pe Abner pentru că omorâse pe Asael, fratele lor, în luptă la Gabaon.

31. Și David a zis lui Ioab și la tot poporul care era cu el: Sfâșiați‐vă hainele și încingeți‐vă cu saci și bociți înaintea lui Abner. Și împăratul David mergea în urma sicriului.

32. Și au înmormântat pe Abner în Hebron și împăratul și‐a ridicat glasul și a plâns la mormântul lui Abner și tot poporul a plâns.

33. Și împăratul a plâns pentru Abner și a zis: Să moară Abner cum moare un nebun?

34. Mâinile tale nu erau legate nici picioarele puse în fiare; ai căzut cum cade cineva înaintea copiilor nelegiuirii. Și tot poporul a plâns iarăși pentru el.

35. Și tot poporul a venit să facă pe David să mănânce pâine pe când era încă ziuă, dar David a jurat zicând: Așa să‐mi facă Dumnezeu și încă mai mult de voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui.

36. Și tot poporul a văzut și a fost bine în ochii lor, căci tot ce făcea împăratul era bine în ochii întregului popor.

37. Și tot poporul și tot Israelul au cunoscut în ziua aceea că n‐a fost de la împărat moartea lui Abner, fiul lui Ner.

38. Și împăratul a zis robilor săi: Nu știți că un mai mare și un mare căpitan a căzut astăzi în Israel?

39. Și eu sunt slab astăzi, deși uns împărat, și bărbații aceștia fiii Țeruiei sunt prea tari pentru mine. Domnul să răsplătească răufăcătorului după răutatea sa.