2 Tesaloniceni 2 VDCL

1. Vă rugăm dar, fraților, pentru venirea Domnului nostru Isus Hristos și adunarea noastră împreună la el,

2. ca să nu vă lăsați clătinați îndată din minte, nici să nu vă înspăimântați nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin epistolă, ca fiind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi chiar de față.

3. Să nu vă amăgească cineva cu niciun chip, pentru că ziua aceea nu va fi până nu va veni mai întâi lepădarea de la credință și nu va fi fost descoperit omul nelegiuirii, fiul pieirii,

4. împotrivitorul și care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau ce este de mare cinste, încât el însuși se așază în Templul lui Dumnezeu, înfățișându‐se pe sine că este Dumnezeu.

5. Nu vă aduceți aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam acestea?

6. Și acum știți ce‐l oprește ca să fie descoperit la sorocul său,

7. căci taina nelegiuirii lucrează acum, numai este unul care oprește acum, până va fi luat din mijloc.

8. Și atunci va fi descoperit cel nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii sale și‐l va desființa prin arătarea venirii sale,

9. adică pe acela a cărui venire este potrivit lucrării Satanei în orice putere și semne și minuni ale minciunii

10. și în orice amăgire a nedreptății pentru cei ce merg spre pieire, pentru că n‐au primit iubirea adevărului, ca să fie mântuiți.

11. Și de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire ca să creadă o minciună,

12. ca să fie judecați toți cei ce n‐au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nedreptate.

13. Iar noi suntem datori să mulțumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi, frați iubiți de Domnul, că Dumnezeu v‐a ales de la început spre mântuire, în sfințirea Duhului și în credința adevărului,

14. la care v‐a și chemat prin evanghelia noastră spre dobândirea slavei Domnului nostru Isus Hristos.

15. Deci dar, fraților, stați tari și țineți bine datinele în care ați fost învățați, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.

16. Iar însuși Domnul nostru Isus Hristos și Dumnezeu Tatăl nostru, care ne‐a iubit și ne‐a dat o mângâiere veșnică și o nădejde bună, în har,

17. să vă mângâie inimile și să vă întărească în orice faptă și cuvânt bun.