Faptele Apostolilor 1 BIV2014

1. Întâia-mi carte, Teofile, Vorbitu-ți-a-n ale ei file, De tot ceea ce a făcut Iisus, chiar cum a început Când a pornit să îi învețe, Pe oameni, și să dea povețe –

2. De la-nceputuri, până când, La cer, S-a înălțat, zburând, După ce mai întâi a dat, Prin Duhul Sfânt, și a lăsat Apostolilor Lui, atunci, Acolo, ale Lui porunci.

3. După ce-a pătimit, Iisus, La ucenicii Săi, S-a dus; În fața lor, S-a-nfățișat Și, tuturor, dovezi le-a dat, Că viu e – dragă Teofile – Un timp de patruzeci de zile, În care le-a vorbit, mereu, Pe larg, de a lui Dumnezeu

4. Împărăție. Apoi, El Le-a poruncit, ca-n locu-acel – Deci la Ierusalim – să stea, Până când o să li se dea, A Tatălui, făgăduință, „De care, voi aveți știință, Din vorbele ce vi le-am spus, Chiar Eu”, a zis Domnul Iisus.

5. „Ioan, cu apă-a botezat. Voi, însă, veți fi căpătat, Nu după mult timp – căci mai sânt Puține zile – Duhul Sfânt. De-aceea zic: să nu plecați, Până când fi-veți botezați”.

6. Apostolii L-au întrebat, Când iar, cu toți, s-au adunat: „Doamne, în acest timp, gândești Că vrei ca să statornicești, Aici, iar, a lui Israel Împărăție?” Însă, El

7. Le-a zis: „Curioși, să nu mai fiți, Căci voi nu trebuie să știți Nici vremuri, nici soroace. Toate, De Tatăl Meu, au fost păstrate, Sub stăpânirea Sa. Ci voi,

8. Putere, veți primi apoi, Când Duhul Sfânt o să coboare, Din ceruri, peste fiecare, Și-n felu-acesta, întăriți, Martorii Mei, aveți să fiți, Aici, chiar unde ne găsim – Adică în Ierusalim – Precum și în toată Iudeea, Samaria, iar – după-aceea – Pe-ntinderea pământului, Până la marginile lui.”

9. Când a sfârșit de cuvântat, La cer, ușor, S-a înălțat Și-n urmă, a venit un nor, Cari L-a ascuns, de ochii lor.

10. Pe când ședeau ei, neclintiți – Spre cer, cu ochii, pironiți – În haine albe-nveșmântați, Li se-arătară doi bărbați,

11. Care i-au întrebat apoi: „De ce priviți, spre ceruri, voi, Bărbați Galileeni? Iisus, Cel care-n slăvi S-a-nălțat, sus – Cel care pân’ acum a fost Aicea, în mijlocul vost’ – La fel, va reveni, curând, Cum L-ați văzut, la cer, mergând.”

12. Ei, spre Ierusalim, apoi, Luară drumul, înapoi, Din Muntele Măslinilor. Ajuns-a, iute, ceata lor, Căci muntele – așa cum știm – E chiar lângă Ierusalim, Cam la lungimea drumului, Din zilele Sabatului.

13. Sosind, în casă, au intrat Și, în odaie, au urcat, Unde – de obicei – ședeau. Atunci, acolo, se aflau Petru, Iacov, Ioan, Andrei; De-asemenea, erau cu ei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov al lui Alfeu, Simon – Zilotul, poreclit – Și cel cari Iuda s-a numit –

14. Fiu al lui Iacov. Toți stăteau Și, într-un cuget, stăruiau, Mereu, în rugăciuni. Cu ei, Erau și câteva femei: Maria – mama Domnului – Iar, lângă ea, toți frații Lui.

15. Petru se ridică-n picioare, Privi întreaga adunare – O sută douăzeci de frați Erau, acolo, adunați – Iar apoi, zise: „Fraților,

16. Cuvintele Scripturilor, Care-s de Duhul Sfânt rostite, Prin David, trebuie-mplinite; Ele, de Iuda, ne-au vorbit – De cel ce a călăuzit Mulțimile, care s-au dus, Ca să Îl prindă pe Iisus.

17. Iuda, așa cum știți și voi, Era, în slujbă, ca și noi. Părtaș era, cu noi, la fel, Din al nost’ număr, fiind el.

18. Omul acest a dobândit, Cu bani – pe care i-a primit Pentru a lui nelegiuire – Un mic ogor. Toți avem știre, Că după ceea ce-a făcut, Cu capu-n jos, el a căzut Și-astfel, în două, a crăpat, Încât i s-au împrăștiat Și măruntaiele. Noi știm

19. Că ăst fapt, în Ierusalim, De toată lumea-i cunoscut. Tocmai de-aceea – ați văzut – Ogorul, ce l-a dobândit, E „Acheldama” denumit, Căci tălmăcirea numelui Este „Ogorul sângelui”.

20. Într-adevăr, prin Psalmi, se scrie: „Casa-i va rămânea pustie, Căci nimeni nu va sta în ea!” Iar „Slujba-i, altul să o ia!”

21. Deci, din cei cari ne-au însoțit, De când, cu noi, a viețuit Domnul Iisus – de la Iordan,

22. Când botezatu-L-a Ioan Și până când a fost răpit, La cer – trebuie rânduit Unul, care să ne-nsoțească Și care să se dovedească A fi martor, al Domnului, Martor al învierii Lui.”

23. Pe doi inși, frații i-au trimis: Pe Iosif – sau Barsaba zis – Numit și Iust, și-a mai venit Cel care Matia s-a numit.

24. Apoi, toți au îngenunchiat Și-o rugăciune-au înălțat: „O, Doamne, Tu care privești În inimi, să ne deslușești, Care – din cei doi – vrei să fie

25. Ales, pentru apostolie, Pe Iuda, să-l înlocuiască Și, slujba, să i-o împlinească.”

26. Au tras la sorți și a ieșit Că Iuda fi-va-nlocuit, De către Matia, iar, astfel, Apostol, a ajuns și el Și, cu cei unsprezece-ndat’, De-atuncea, fost-a numărat.