Faptele Apostolilor 11 NTR

1. Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că neevreii au primit și ei Cuvântul lui Dumnezeu.

2. Când Petru s-a dus la Ierusalim, unii dintre creștinii circumciși îl judecau,

3. zicând: ‒ Ai intrat în casă la niște bărbați necircumciși și ai mâncat cu ei!

4. Atunci Petru a început să le explice pe rând cele întâmplate și le-a zis:

5. ‒ Eram în cetatea Iafo și, în timp ce mă rugam, am avut, într-o răpire sufletească, o vedenie. Am văzut un obiect coborând – ceva ca o pânză mare fiind adusă jos din cer, de cele patru colțuri – și venind până la mine.

6. M-am uitat în ea cu atenție și am văzut patrupede de pe pământ, animale sălbatice, târâtoare și păsări ale cerului.

7. Apoi am auzit un glas care mi-a zis: „Petru, ridică-te, înjunghie și mănâncă!“.

8. Însă eu am zis: „Nicidecum, Doamne! Căci niciodată n-a intrat în gura mea ceva întinat sau necurat!“.

9. Dar glasul mi-a vorbit a doua oară din Cer: „Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu consideri întinat!“.

10. Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori. Apoi toate au fost ridicate iarăși la cer.

11. Și iată că imediat după aceea, la poarta casei în care eram, stăteau trei bărbați trimiși la mine din Cezareea.

12. Duhul mi-a spus să mă duc cu ei fără să am îndoieli. Împreună cu mine au mers și acești șase frați. Am intrat în casa acelui om,

13. iar el ne-a istorisit cum a văzut un înger stând în casa lui și zicând: „Trimite la Iafo și cheamă-l pe Simon, cel numit și Petru.

14. El îți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată familia ta“.

15. Când începusem să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, așa cum S-a coborât și peste noi la început.

16. Atunci mi-am amintit de cuvintele Domnului, așa cum obișnuia El să spună: „Ioan, într-adevăr, a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt“.

17. Deci, dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să mă opun lui Dumnezeu?

18. Când au auzit ei aceste lucruri, s-au liniștit și L-au glorificat pe Dumnezeu, zicând: „Așadar, Dumnezeu le-a dat și neevreilor pocăința care duce la viață!“.

19. Cei ce fuseseră împrăștiați din cauza persecuției care avusese loc în urma uciderii lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia. Ei nu vorbeau despre Cuvânt nimănui în afară de iudei.

20. Câțiva dintre ei însă, niște bărbați din Cipru și din Cirena, care veniseră în Antiohia, le-au vorbit și grecilor, vestindu-le Evanghelia despre Domnul Isus.

21. Mâna Domnului era cu ei, astfel că un mare număr de oameni care au crezut s-au întors la Domnul.

22. Vestea despre ei a ajuns și la urechile bisericii care era în Ierusalim, astfel că l-au trimis pe Barnabas să meargă până în Antiohia.

23. Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să rămână lângă Domnul cu o inimă devotată.

24. Căci Barnabas era un om bun și plin de Duhul Sfânt și de credință. Și o mulțime mare de oameni a fost adăugată la Biserica Domnului.

25. S-a dus apoi la Tars ca să-l caute pe Saul

26. și, când l-a găsit, l-a dus în Antiohia. Astfel, timp de un an întreg, ei s-au adunat cu biserica și au învățat o mare mulțime de oameni. În Antiohia, ucenicii au fost numiți pentru prima oară „creștini“.

27. În acele zile, au venit în Antiohia niște profeți din Ierusalim.

28. Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat și a arătat, prin Duhul Sfânt, că urmează să vină o mare foamete în toată lumea. Și așa s-a și întâmplat în timpul lui Claudius.

29. Atunci ucenicii au hotărât să le trimită ajutor fraților care locuiau în Iudeea, fiecare după posibilitățile lui.

30. Și așa au și făcut, trimițând acest ajutor prezbiterilor, prin Barnabas și Saul.