Faptele Apostolilor 16 VBRC2020

1. Apoi a ajuns la Dérbe și la Lístra. Și era acolo un discipol al cărui nume era Timotéi, fiul unei evreice credincioase; tatăl lui era grec.

2. Frații din Lístra și Icóniu dădeau bună mărturie despre el.

3. Voindu-l să vină cu el, Paul l-a luat și l-a circumcis din cauza iudeilor care erau în acele locuri, căci toți știau că tatăl său era grec.

4. Când treceau prin cetăți, îi învățau să țină deciziile luate de apostolii și de prezbíterii din Ierusalím.

5. Astfel, Bisericile se întăreau în credință și creșteau în număr din zi în zi.

6. Apoi au străbătut Frígia și ținutul Galației, pentru că au fost opriți de Duhul Sfânt să vestească cuvântul în Asia.

7. Când au ajuns la [hotarele] Mísiei, au încercat să meargă în Bitínia, dar Duhul lui Isus nu i-a lăsat.

8. Atunci, au trecut prin Misia și au coborât la Tróas.

9. În timpul nopții, Paul a avut o viziune: un bărbat macedonean stătea în picioare și îl ruga: „Treci în Macedónia, ajută-ne!”.

10. După ce am avut viziunea, am căutat să plecăm îndată în Macedónia, convinși că Dumnezeu ne-a chemat să le predicăm evanghelia.

11. Îmbarcându-ne de la Tróas, ne-am dus direct în Samotrácia, iar a doua zi, la Neapóli

12. și, de acolo, la Filípi, care este o cetate importantă în ținutul Macedòniei, o colonie. În cetate am rămas câteva zile.

13. Într-o zi de sâmbătă am ieșit în afara porții, lângă un râu, unde credeam că este loc de rugăciune. Așezându-ne, le-am vorbit femeilor care se adunaseră.

14. O femeie cu numele Lídia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatíra, adoratoare a lui Dumnezeu, ne asculta. Acesteia, Domnul i-a deschis inima ca să asculte cu atenție cele spuse de Paul.

15. După ce a fost botezată ea și casa ei, ne-a invitat, zicând: „Dacă ați judecat că sunt credincioasă Domnului, veniți și rămâneți în casa mea!”. Și ne-a obligat să acceptăm.

16. În timp ce mergeam spre locul de rugăciune, ne-a ieșit în cale o servitoare care avea un duh de ghicitoare. Ghicind, ea aducea stăpânilor ei mult [câștig].

17. Aceasta, ținându-se de Paul și de noi, a strigat: „Acești oameni sunt slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt; ei vă vestesc calea mântuirii”.

18. Lucrul acesta l-a făcut timp de mai multe zile. Iritat, Paul s-a întors și i-a spus duhului: „În numele lui Isus Cristos, îți poruncesc să ieși din ea!”. Și a ieșit în aceeași clipă.

19. Dar stăpânii ei, văzând că s-a dus speranța câștigului lor, i-au prins pe Paul și pe Síla și i-au dus cu forța în piață, înaintea conducătorilor,

20. apoi i-au înfățișat înaintea judecătorilor, spunând: „Acești oameni tulbură cetatea noastră; sunt iudei

21. și predică obiceiuri pe care noi, fiind románi, nu avem voie nici să le primim, nici să le practicăm”.

22. Atunci, mulțimea s-a ridicat împotriva lor, iar judecătorii, după ce le-au smuls hainele, au poruncit să fie bătuți cu vergi.

23. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare și i-au poruncit gardianului să-i păzească în siguranță.

24. Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a aruncat în partea cea mai dinăuntru a închisorii și le-a pus picioarele în butuci.

25. Către miezul nopții, Paul și Síla se rugau și cântau imnuri lui Dumnezeu, iar cei închiși îi ascultau.

26. Dintr-o dată, a venit un mare cutremur, astfel încât s-au zguduit temeliile închisorii: toate ușile s-au deschis imediat și lanțurile tuturor s-au desfăcut.

27. Trezindu-se gardianul din somn și văzând că ușile închisorii sunt deschise, și-a scos sabia și voia să se sinucidă, crezând că deținuții au fugit.

28. Dar Paul a strigat cu glas puternic: „Să nu-ți faci niciun rău, pentru că toți suntem aici!”.

29. Atunci el a cerut o lumină, a alergat înăuntru și, tremurând, s-a aruncat înaintea lui Paul și a lui Síla.

30. Apoi, scoțându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”.

31. Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit tu și casa ta!”.

32. Și i-au vestit cuvântul Domnului lui și tuturor celor care erau în casa lui.

33. Luându-i chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile și îndată a fost botezat el și toți ai lui.

34. I-a dus apoi în casă, a pus masa și s-a bucurat cu toată casa pentru că a crezut în Dumnezeu.

35. Când s-a făcut ziuă, judecătorii au trimis lictori ca să spună: „Eliberați-i pe oamenii aceia!”.

36. Gardianul i-a adus la cunoștință lui Paul aceste cuvinte: „Judecătorii au trimis vorbă ca să fiți eliberați; așadar, ieșiți acum și mergeți în pace!”.

37. Dar Paul a răspuns: „După ce, fără să fi fost judecați, ne-au bătut în public pe noi, cetățeni románi, și ne-au aruncat în închisoare, acum ne scot afară în ascuns? Nu! Să vină ei înșiși și să ne elibereze!”.

38. Lictorii au adus la cunoștința judecătorilor aceste cuvinte, iar ei, aflând că sunt románi, au fost cuprinși de frică.

39. Au venit, i-au chemat și i-au eliberat, rugându-i să plece din cetate.

40. Ieșind din închisoare, au intrat în casa Lídiei. Și după ce i-au văzut și i-au încurajat pe frați, au plecat.