Faptele Apostolilor 17 VBRC2020

1. Străbătând Amfipólis și Apolónia, ei au venit la Tesaloníc, unde era o sinagogă a iudeilor.

2. După obiceiul [său], Paul a intrat la ei și trei sâmbete la rând le-a vorbit despre Scripturi,

3. explicând și demonstrând că Cristos trebuia să sufere și să învie din morți: „Acesta este Cristos Isus pe care eu vi-l vestesc”.

4. Unii dintre ei au fost convinși și s-au alăturat lui Paul și lui Síla, împreună cu o mulțime numeroasă de greci evlavioși și multe femei de vază.

5. Dar iudeii au devenit invidioși: au strâns de prin piețe niște oameni răi și, adunând o ceată, au răvășit cetatea și, năvălind la casa lui Iáson, căutau să-i aducă afară, în fața poporului.

6. Dar negăsindu-i, i-au târât pe Iáson și pe câțiva frați în fața autorităților cetății, strigând: „Iată, cei care au tulburat lumea întreagă au venit și aici,

7. iar Iáson i-a primit [la el]! Toți aceștia se împotrivesc decretelor Cezárului, spunând că au alt rege, pe Isus”.

8. Astfel au tulburat mulțimea și autoritățile cetății, care au auzit acestea.

9. Și, după ce au primit o garanție de la Iáson și de la ceilalți, i-au lăsat liberi.

10. Atunci frații i-au trimis îndată, în timpul nopții, pe Paul și pe Síla la Beréea. Când au ajuns acolo, au intrat în sinagoga iudeilor.

11. Aceștia erau mai binevoitori decât cei din Tesaloníc. Ei au primit cuvântul cu toată bunăvoința. În fiecare zi cercetau Scripturile ca să vadă dacă lucrurile sunt așa.

12. Așadar, mulți dintre ei au crezut, la fel și dintre greci: multe femei de seamă și unii bărbați.

13. Dar când au aflat iudeii din Tesaloníc că Paul a vestit cuvântul lui Dumnezeu și în Beréea, au venit și aici să răzvrătească și să tulbure mulțimile.

14. Atunci frații l-au trimis îndată pe Paul până la mare, iar Síla și Timotéi au rămas acolo.

15. Cei care l-au însoțit pe Paul l-au dus până la Aténa și, primind poruncă pentru Síla și Timotéi ca să meargă la el cât mai repede, au ieșit.

16. În timp ce Paul îi aștepta în Aténa, i s-a umplut sufletul de indignare văzând că cetatea era plină de idoli.

17. Discuta în sinagogă cu iudeii și cu adoratorii [lui Dumnezeu], iar în piață, în fiecare zi, cu aceia pe care îi întâlnea.

18. Chiar și unii dintre filozofii epicurieni și stoici conversau cu el și i-au zis: „Ce vrea să spună vorbărețul acesta?”. Alții: „Pare să fie un predicator al zeităților străine, pentru că predică despre Isus și înviere”.

19. L-au luat cu ei și l-au dus la Areopág și i-au spus: „Am putea ști și noi care este această învățătură nouă despre care vorbești?

20. Căci ne aduci la auz lucruri străine. Am vrea deci să știm ce înseamnă acestea”.

21. De fapt, toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât vorbind sau ascultând ceva nou.

22. Atunci Paul, stând [în picioare] în mijlocul Areopágului, a spus: „Bărbați atenieni! Din tot ceea ce văd, constat că voi sunteți foarte religioși.

23. Căci străbătând cetatea și observând cu atenție monumentele voastre sacre, am găsit și un altar pe care este scris: «Dumnezeului necunoscut». Așadar, cel pe care îl cinstiți fără să-l cunoașteți, pe acesta vi-l vestesc.

24. Dumnezeu, care a făcut lumea și toate câte sunt în ea, cel care este Domnul cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mână [de om],

25. nici nu este slujit de mâini omenești ca și cum ar avea nevoie de ceva, el care dă tuturor viață, suflare și toate.

26. El a făcut dintr-unul singur tot neamul omenesc care să locuiască pe toată suprafața pământului, i-a stabilit timpuri determinate și hotare între care să locuiască

27. pentru a-l căuta pe Dumnezeu – fie și numai bâjbâind – și să-l găsească, deși nu este departe de fiecare dintre noi.

28. Căci în el trăim, ne mișcăm și suntem, cum au spus și unii dintre poeții voștri: «Căci suntem și noi din neamul [lui]».

29. Așadar, dacă suntem din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, indiciu al măiestriei și al imaginației omului.

30. Dar Dumnezeu, trecând cu vederea timpurile de ignoranță, vestește acum oamenilor de pretutindeni să se convertească.

31. De fapt, el a stabilit o zi în care avea să judece lumea cu dreptate prin omul rânduit [pentru aceasta], dând garanție tuturor prin aceea că l-a înviat din morți”.

32. Când au auzit ei de învierea din morți, unii îl luau în râs, alții ziceau: „Despre asta te vom asculta altă dată”.

33. Astfel, Paul a ieșit dintre ei.

34. Totuși, unii bărbați i s-au alăturat și au crezut. Printre ei erau Dionisiu Areopágitul, o femeie cu numele Damaris și alții împreună cu ei.