Faptele Apostolilor 19 VBRC2020

1. În timp ce Apólo era la Corínt, Paul, după ce a străbătut regiunile nordice, a coborât la Éfes. Acolo a găsit câțiva discipoli

2. și le-a spus: „L-ați primit pe Duhul Sfânt când ați crezut?”. Dar ei au răspuns: „Nici n-am auzit că este Duh Sfânt”.

3. El le-a zis: „Atunci ce fel de botez ați primit?”. Ei au răspuns: „Botezul lui Ioan”.

4. Paul le-a zis: „Ioan a botezat cu botezul convertirii, spunând poporului să creadă în cel care vine, adică în Isus”.

5. Când au auzit ei, au primit Botezul în numele Domnului Isus.

6. Iar când Paul și-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a coborât asupra lor, iar ei vorbeau în limbi și profețeau.

7. Erau cu toții cam doisprezece bărbați.

8. El a intrat în sinagogă și a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, discutând cu ei și convingându-i despre cele referitoare la împărăția lui Dumnezeu.

9. Întrucât unii dintre ei erau împietriți și nu credeau, vorbind de rău calea [Domnului] în fața mulțimii, el s-a despărțit de ei. I-a luat pe discipoli dintre ei și în fiecare zi îi învăța în școala lui Tirànos.

10. Aceasta s-a întâmplat timp de doi ani, astfel încât toți locuitorii din Asia, iudei și greci, au ascultat cuvântul Domnului.

11. Dumnezeu făcea prin mâinile lui Paul minuni nemaiîntâlnite,

12. așa încât erau puse peste bolnavi ștergare și pânze care atinseseră trupul lui Paul, iar bolile îi lăsau și duhurile necurate ieșeau din ei.

13. Atunci, unii exorciști iudei, care umblau prin împrejurimi, au încercat să cheme numele Domnului Isus asupra celor care aveau duhuri rele, spunând: „Vă conjur pe Isus pe care-l predică Paul!”.

14. Acest lucru îl făceau șapte fii ai unui arhiereu numit Scéva.

15. Dar duhul rău le-a răspuns: „Pe Isus îl cunosc și pe Paul îl știu; voi, însă, cine sunteți?”.

16. Și omul în care era duhul rău s-a aruncat asupra lor și, fiind mai puternic, i-a bătut atât de tare, încât au fugit din casa aceea goi și plini de răni.

17. Lucrul acesta l-au aflat toți iudeii și grecii care locuiau în Éfes; teama i-a cuprins pe toți și numele Domnului Isus era preamărit.

18. Mulți dintre cei care crezuseră veneau, mărturiseau și făceau cunoscute faptele lor.

19. Un mare număr dintre cei care practicaseră magia și-au adus cărțile și le-au ars înaintea lor. S-a calculat prețul lor: se ridica la cincizeci de mii de arginți.

20. Astfel, cuvântul creștea și se întărea prin puterea Domnului.

21. După ce s-au întâmplat acestea, Paul a hotărât în duh ca, trecând prin Macedónia și Aháia, să meargă la Ierusalím, zicându-și: „După ce voi fi fost acolo, trebuie să văd și Roma”.

22. Atunci i-a trimis în Macedónia pe doi dintre cei care îl ajutau, pe Timotéi și pe Erást; el a mai rămas câtva timp în Asia.

23. În acel timp, s-a iscat o mare zarvă cu privire la calea [Domnului].

24. Un oarecare argintar, cu numele Demétrios, care prelucra în argint mici temple ale Artemìsei, aducea meșteșugarilor săi venituri importante.

25. Adunându-i pe aceștia și pe cei cu meserii asemănătoare lor, le-a zis: „Bărbați, voi știți că bunăstarea voastră provine din această meserie.

26. Dar voi vedeți și auziți că acest Paul, nu numai la Éfes, ci aproape în toată Asia, a convins și a dus la rătăcire destulă lume, spunând că lucrurile făcute de mâinile oamenilor nu sunt dumnezei.

27. Există pericolul nu numai ca meseria noastră să ajungă să fie disprețuită, ci și ca templul măreței zeițe Artémis să fie considerat ca nimic și măreția aceleia care este cinstită în toată Asia și în lumea întreagă să fie distrusă”.

28. Auzind acestea, au fost cuprinși de mânie și strigau, zicând: „Mare este Artémis a Èfesénilor!”.

29. Tulburarea a cuprins cetatea și toți au năvălit la teatru, târând cu ei pe macedonenii Gáius și Aristárh, însoțitorii lui Paul în călătorie.

30. Paul voia să vină în fața poporului, dar discipolii nu l-au lăsat.

31. Chiar și unii dintre mai marii provinciei, care îi erau prieteni, au trimis să-l convingă să nu se prezinte la teatru.

32. Între timp, [acolo] unii strigau una, alții, alta, într-atât era de învălmășită adunarea, și cei mai mulți nici nu știau pentru ce se adunaseră.

33. Unii din mulțime l-au convins pe Alexándru, pe care iudeii îl împingeau înainte, [să ia cuvântul]. Atunci, Alexándru a făcut semn cu mâna că vrea să țină un discurs de apărare în fața poporului.

34. Dar ei, când și-au dat seama că este iudeu, au izbucnit într-un singur glas și au strigat aproape două ore: „Mare este Artémis a Èfesénilor!”.

35. În sfârșit, scribul orașului, liniștind mulțimea, a spus: „Bărbați Èfeséni, oare este cineva dintre oameni care să nu știe că cetatea Èfesénilor este păstrătoarea templului marii Artémis și a chipului ei căzut din cer?

36. Așadar, dacă nimeni nu poate nega acestea, e necesar să vă liniștiți și să nu faceți nimic în pripă.

37. I-ați adus aici pe oamenii aceștia care nu sunt nici profanatori ai templului, nici nu au rostit blasfemii față de zeița noastră.

38. Deci, dacă Demétrios și meșterii care sunt cu el au vreun cuvânt împotriva cuiva, sunt zile de judecată și proconsuli: să-și prezinte fiecare acuzația!

39. Iar dacă mai aveți altă cerere, se va rezolva în adunarea legală.

40. Astfel, din cauza zilei de azi, am putea fi învinuiți de răscoală, căci nu avem niciun motiv cu care să ne putem dezvinovăți de această manifestație”. După aceste cuvinte a dat drumul adunării.