Faptele Apostolilor 19 VDCL

1. Și a fost așa: pe când era Apolo în Corint, Pavel trecând prin părțile de sus, a venit la Efes și a găsit pe unii ucenici.

2. Și le‐a zis: Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut? Iar ei i‐au zis: Dar nici n‐am auzit dacă este Duhul Sfânt.

3. Și a zis: Pentru ce botez ați fost dar botezați? Și ei au zis: Pentru botezul lui Ioan.

4. Și Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinței, zicând poporului ca să creadă în cel ce vine după el, adică în Isus.

5. Și când au auzit, au fost botezați pentru numele Domnului Isus.

6. Și după ce a pus Pavel mâinile asupra lor, Duhul Sfânt a venit peste ei și vorbeau în limbi și proroceau.

7. Și toți erau ca la doisprezece bărbați.

8. Și a intrat în sinagogă și vorbea cu îndrăzneală vreme de trei luni, vorbind cu ei și înduplecându‐i cu privire la cele despre Împărăția lui Dumnezeu.

9. Și deoarece unii erau învârtoșați și nu se înduplecau, vorbind de rău Calea înaintea mulțimii, el s‐a despărțit de ei și a deosebit pe ucenici vorbind în fiecare zi în școala lui Tiran.

10. Și aceasta s‐a făcut vreme de doi ani, încât toți cei ce locuiesc în Asia au auzit Cuvântul Domnului, atât iudei cât și greci.

11. Și Dumnezeu făcea puteri nemaipomenite prin mâinile lui Pavel,

12. încât pe bolnavi erau aduse de la trupul lui și ștergare sau mahrame și bolile se depărtau de la ei și duhurile rele ieșeau afară.

13. Și unii dintre iudeii exorciști care umblă din loc în loc s‐au apucat să numească peste cei ce au duhuri rele numele Domnului Isus zicând: Vă jur pe Isus pe care‐l propovăduiește Pavel.

14. Și erau șapte fii ai unuia Sceva, iudeu, mai mare preot, care făceau aceasta.

15. Și duhul rău a răspuns și le‐a zis: Pe Isus îl cunosc și pe Pavel îl știu; dar voi cine sunteți?

16. Și omul în care era duhul rău a sărit asupra lor și i‐a biruit pe amândoi și a avut putere împotriva lor încât au fugit din casa aceea goi și răniți.

17. Și aceasta a ajuns cunoscut tuturor, iudei și greci, care locuiesc în Efes; și a căzut temere peste ei toți și numele Domnului Isus era mărit.

18. Și mulți dintre cei ce crezuseră veneau, mărturisindu‐și și vestindu‐și faptele.

19. Și destui din cei ce făceau meșteșuguri ciudate au adus cărțile și le ardeau înaintea tuturor și au socotit prețurile lor împreună și au găsit cincizeci de mii de arginți.

20. Așa de puternic sporea și se întărea Cuvântul Domnului.

21. Și după ce s‐au împlinit acestea, Pavel și‐a pus în duh ca, după ce va trece prin Macedonia și Ahaia să se ducă la Ierusalim, zicând: După ce voi fi acolo, trebuie să văd și Roma.

22. Și trimițând în Macedonia pe doi dintre cei ce‐i slujeau, pe Timotei și Erast, el însuși a stat o vreme în Asia.

23. Și cam pe vremea aceea s‐a făcut nu puțină tulburare despre Cale.

24. Căci un oarecare cu numele Dimitrie, un argintar, care făcea temple mici de argint ale Dianei, aducea meșterilor nu puțin câștig.

25. Și i‐a adunat pe aceștia și pe lucrătorii care se îndeletniceau cu unele ca acestea și a zis: Bărbați, știți că din acest câștig ne este traiul.

26. Și vedeți și auziți că nu numai la Efes, ci mai în toată Asia, Pavel acesta a înduplecat și a abătut gloată destulă, zicând că nu sunt dumnezei aceia care sunt făcuți de mâini.

27. Și nu numai această parte ne este în primejdie ca să cadă în dispreț, ci și Templul marii zeițe Diana să fie socotit o nimica și are să fie chiar dată jos din măreția ei, ea pe care toată Asia și tot pământul locuit o cinstește.

28. Și când au auzit ei, s‐au umplut de mânie și strigau zicând: Mare este Diana efesenilor.

29. Și cetatea s‐a umplut de învălmășeală și s‐au năpustit într‐un gând la teatru, răpind cu ei pe Gaiu și Aristarh, macedoneni, împreună călători ai lui Pavel.

30. Și când Pavel și‐a pus în gând să intre în popor, ucenicii nu l‐au lăsat.

31. Și unii dintre căpeteniile Asiei, fiindu‐i prieteni, au trimis la el și‐l rugau să nu se ducă la teatru.

32. Deci unii strigau una, alții altceva; căci adunarea era învălmășită și cei mai mulți nu știau pentru ce se adunaseră laolaltă.

33. Și au făcut pe Alexandru să iasă din gloată, împingându‐l iudeii înainte. Și Alexandru a făcut semn cu mâna și voia să se apere înaintea poporului.

34. Dar când au cunoscut că este iudeu, s‐a făcut un glas din partea tuturor strigând cam două ceasuri: Mare este Diana efesenilor.

35. Și după ce logofătul a potolit gloata, zice: Bărbați efeseni, cine este oare dintre oameni care nu cunoaște că cetatea efesenilor este păzitoarea Templului marii Diane și a chipului căzut de la Jupiter?

36. Deci fiindcă acestea sunt fără cuvânt de împotrivire, se cuvine să fiți liniștiți și să nu faceți nimic în pripă.

37. Căci ați adus aici pe bărbații aceștia care nu sunt nici hoți de cele sfinte, nici hulitori ai zeiței noastre.

38. Deci dacă Dimitrie și meșterii care sunt cu el au cuvânt împotriva cuiva, se țin adunări pentru judecare și sunt proconsuli: să se învinuiască unii pe alții.

39. Iar dacă cereți ceva despre altele, se va lămuri în adunarea legiuită.

40. Căci suntem în primejdie să fim învinuiți pentru răscoala de astăzi; și în privința ei nu vom putea da socoteală de îmbulzeala aceasta.

41. Și după ce a zis acestea, a dat drumul adunării.