Faptele Apostolilor 2 VBRC2020

1. Când a sosit ziua Rusaliilor, toți erau împreună în același loc.

2. Și, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, și a umplut întreaga casă în care stăteau.

3. Atunci le-au apărut niște limbi ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei.

4. Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.

5. Erau atunci la Ierusalím iudei, bărbați evlavioși din toate națiunile de sub cer.

6. Când a fost vuietul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas tulburată, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.

7. Erau uimiți și se minunau, spunând: „Iată, oare nu sunt galileeni toți aceștia care vorbesc?

8. Și cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut?

9. Parți, mezi, elamiți și locuitori din Mesopotámia, Iudéea și Capadócia, din Pont și Asia,

10. din Frígia și Pamfília, din Egipt și din părțile Líbiei, care sunt aproape de Ciréne, románi în trecere,

11. atât iudei cât și prozeliți, cretani și arabi îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele mărețe ale lui Dumnezeu”.

12. Căci toți erau nedumeriți și nu știau ce să creadă. Spuneau unii către alții: „Ce poate să însemne aceasta?”.

13. Dar alții, bătându-și joc, ziceau: „Sunt plini de must”.

14. Atunci, Petru, stând [în picioare], împreună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a vorbit: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalím, să vă fie cunoscută aceasta și fiți atenți la cuvintele mele!

15. Aceștia nu sunt beți, așa cum credeți voi, căci este ceasul al treilea al zilei.

16. Însă aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioél:

17. «Atunci, în zilele de pe urmă – spune Dumnezeu – voi revărsa din Duhul meu peste orice om. Și vor profeți fiii voștri și fiicele voastre, tinerii voștri vor avea viziuni, iar bătrânii voștri vor visa visuri.

18. Chiar și peste servitorii și servitoarele mele, în zilele acelea, voi revărsa din Duhul meu, iar ei vor profeți.

19. Și voi face minuni sus, în cer, și semne jos, pe pământ: sânge și foc și nor de fum.

20. Soarele se va schimba în întuneric și luna, în sânge înainte de a veni ziua Domnului, cea mare și strălucitoare.

21. Atunci, oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit».

22. Bărbați israelíți, ascultați aceste cuvinte: pe Isus Nazarinéanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni și semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți,

23. pe acesta, care a fost dat după planul stabilit și preștiința lui Dumnezeu și pe care voi l-ați răstignit și ucis prin mâinile celor fărădelege,

24. pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morții, deoarece nu era posibil să fie ținut sub [puterea] ei.

25. Căci Davíd spune cu privire la el: «Îl vedeam mereu în fața mea pe Domnul, căci el este la dreapta mea ca să nu mă clatin.

26. De aceea s-a bucurat inima mea și limba mea a tresăltat de veselie; ba, mai mult, și trupul meu se va odihni în speranță,

27. pentru că nu vei lăsa sufletul meu în locuința morților și nici nu vei permite ca sfântul tău să vadă putrezirea.

28. Mi-ai făcut cunoscute căile vieții, mă vei umple de bucurie cu prezența ta».

29. Fraților, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul Davíd: el a murit și a fost îngropat și mormântul lui este printre noi până în ziua de azi.

30. Dar fiind profet și știind că Dumnezeu îi făcuse jurământ să așeze pe tronul său un descendent al lui,

31. el a văzut dinainte și a vorbit despre învierea lui Cristos: «el nu a fost lăsat în locuința morților și nici trupul lui nu a văzut putrezirea».

32. Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și noi toți suntem martorii acestui [fapt].

33. Înălțat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, așa cum vedeți și auziți voi.

34. Căci Davíd nu s-a suit la ceruri, totuși spune: «Domnul i-a spus Domnului meu, așază-te la dreapta mea

35. până când îi voi pune pe dușmanii tăi scăunel picioarelor tale!».

36. Așadar, să știe cu siguranță toată casa lui Israél că Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos pe acest Isus pe care voi l-ați răstignit”.

37. Când au auzit, [cei care ascultau] au fost pătrunși la inimă și i-au spus lui Petru și celorlalți apostoli: „Ce să facem, fraților?”.

38. Petru le-a zis: „Convertiți-vă și fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Duhului Sfânt!

39. Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei care sunt departe, pentru oricâți i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru”.

40. Și cu multe alte cuvinte dădea mărturie și-i îndemna, zicând: „Salvați-vă de această generație perversă!”.

41. Așadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezați. Și în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete.

42. Ei erau stăruitori în învățătura apostolilor și în comuniunea [fraternă], la frângerea pâinii și la rugăciune.

43. Și toți erau cuprinși de teamă: multe minuni și semne se înfăptuiau prin apostoli.

44. Toți cei care credeau erau în același loc și aveau toate în comun:

45. își vindeau proprietățile și bunurile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.

46. Și în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele [lor] și primeau hrana cu bucurie și cu inimă curată.

47. Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau trecere în fața întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei care aveau să se mântuiască.