Faptele Apostolilor 2 VDCL

1. Și pe când se împlinea ziua Cincizecimii, erau toți împreună la un loc.

2. Și s‐a făcut fără veste din cer un sunet ca de vâjâitul unui vânt tare și a umplut toată casa unde ședeau.

3. Și li s‐au arătat limbi ca de foc despărțite și s‐au așezat peste fiecare dintre ei.

4. Și toți s‐au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să rostească.

5. Și erau iudei care ședeau vremelnic în Ierusalim, bărbați evlavioși din orice neam al celor ce sunt sub cer.

6. Și după ce s‐a făcut acest sunet, mulțimea s‐a strâns și s‐a tulburat pentru că fiecare îi auzea vorbind în graiul său însuși.

7. Și toți erau uimiți și se minunau zicând: Iată, oare nu sunt toți aceștia care vorbesc Galileeni?

8. Și cum auzim noi fiecare în graiul nostru în care am fost născuți,

9. Parți și Mezi și Elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și Capadocia, în Pont și Asia,

10. în Frigia și Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei și lângă Cirene și romanii care se află aici vremelnic, iudei și prozeliți,

11. Cretani și Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile mari ale lui Dumnezeu?

12. Și toți erau uimiți și nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?

13. Iar alții, bătându‐și joc, ziceau: Sunt plini de must.

14. Dar Petru stând cu cei unsprezece și‐a ridicat glasul și le‐a rostit: Bărbați iudei și toți care locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut aceasta și luați în urechi cuvintele mele.

15. Căci aceștia nu sunt beți, cum socotiți voi, căci este numai al treilea ceas din zi.

16. Ci aceasta este ce s‐a zis prin prorocul Ioel:

17. Și va fi așa: în zilele din urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul meu peste orice carne și fiii voștri și fiicele voastre vor proroci și tinerii voștri vor vedea vedenii și bătrânii voștri vor visa vise;

18. și anume voi turna peste robii mei și peste roabele mele în zilele acelea din Duhul meu și vor proroci.

19. Și voi da minuni, în cer sus și semne pe pământ jos, sânge și foc și abur de fum.

20. Soarele se va preface în întuneric și luna în sânge mai înainte de a veni ziua Domnului, cea mare și strălucită.

21. Și va fi așa: oricine care va chema numele Domnului va fi mântuit.

22. Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: pe Isus din Nazaret, bărbat dovedit de la Dumnezeu pentru voi cu puteri și minuni și semne pe care le‐a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți,

23. pe acesta, dat vouă, după sfatul rânduit și cunoștința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi l‐ați pironit prin mâna celor fărădelege și l‐ați omorât,

24. pe care Dumnezeu l‐a înviat după ce a dezlegat durerile morții, pentru că nu era cu putință ca el să fie ținut de ea.

25. Căci David zice despre el: Priveam pe Domnul totdeauna înaintea feței mele; pentru că este la dreapta mea ca să nu fiu clătinat.

26. De aceea inima mi s‐a veselit și limba mi s‐a bucurat; chiar și carnea mea își va pune cortul pe încredere

27. pentru că nu vei lăsa sufletul meu în Hades, nici nu vei da pe Cuviosul tău să vadă putrezirea.

28. Mi‐ai făcut cunoscut căile vieții, mă vei umple de veselie cu fața ta.

29. Bărbați frați, îmi este îngăduit să vă spun pe față despre patriarhul David, că a murit și a fost înmormântat și mormântul lui este între noi până în ziua aceasta.

30. Fiind deci proroc și știind că Dumnezeu i‐a jurat cu jurământ că din rodul coapsei lui va pune unul pe scaunul lui de domnie,

31. văzând aceasta mai dinainte, a vorbit despre învierea lui Hristos, că nici n‐a fost lăsat în Hades, nici carnea lui n‐a văzut putrezire.

32. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, pentru care noi toți suntem martori.

33. Deci fiind înălțat prin dreapta lui Dumnezeu, după ce a primit făgăduința Duhului Sfânt de la Tatăl, a turnat ceea ce vedeți și auziți.

34. Căci David nu s‐a suit în ceruri, ci el însuși zice: Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta mea,

35. până voi pune pe vrăjmașii tăi așternut al picioarelor tale.

36. Să știe deci neclintit toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut și Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi l‐ați răstignit.

37. Iar când au auzit ei aceasta, au fost străpunși prin inimă și au zis către Petru și ceilalți apostoli: Ce să facem, bărbați frați?

38. Și Petru le‐a zis: Pocăiți‐vă și fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Sfântului Duh.

39. Căci pentru voi este făgăduința și pentru copiii voștri și pentru toți cei în depărtare, pe câți îi va chema la sine Domnul Dumnezeul nostru.

40. Și prin mai multe alte cuvinte mărturisea și‐i îndemna zicând: Scăpați‐vă de acest neam sucit.

41. Deci cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați; și în ziua aceea s‐au adăugat la ei ca la trei mii de suflete.

42. Și stăruiau în învățătura apostolilor și în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni.

43. Și fiecărui suflet i s‐a făcut teamă; și multe minuni și semne se făceau prin apostoli în Ierusalim și era teamă mare peste toți.

44. Și toți credincioșii erau la un loc și aveau toate de obște.

45. Și vindeau averile lor și bunurile și le împărțeau la toți, după cum avea cineva trebuință.

46. Și stăruiau în fiecare zi într‐un gând în Templu; și frângând pâine acasă, își luau hrana cu bucurie și nevinovăție de inimă,

47. lăudând pe Dumnezeu și având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga împreună în fiecare zi pe cei ce erau mântuiți.