Faptele Apostolilor 20 NTR

1. Când s-a sfârșit tulburarea, Pavel i-a chemat pe ucenici și, după ce i-a încurajat, și-a luat rămas bun și a plecat în Macedonia.

2. A călătorit prin părțile acelea și i-a încurajat pe credincioși prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia,

3. unde a stat timp de trei luni. Tocmai când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale o conspirație împotriva lui. Atunci el a luat decizia să se întoarcă prin Macedonia.

4. Îl însoțeau Sopater – fiul lui Pirus din Bereea – Aristarhus și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, precum și Timotei, Tyhikos și Trofimos din Asia.

5. Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat în Troa.

6. Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de șapte zile.

7. În prima zi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care urma să plece a doua zi, stătea de vorbă cu ucenicii și și-a prelungit vorbirea până la miezul nopții.

8. În camera de sus, unde eram adunați, erau multe candele.

9. Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul vorbirii îndelungate a lui Pavel. Doborât de somn, a căzut de la etajul al treilea și a fost ridicat mort.

10. Pavel a coborât, s-a aplecat asupra lui și l-a luat în brațe, zicând: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!“.

11. Apoi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat și a mai discutat cu ei destul de mult timp, până în zori, după care a plecat.

12. Tânărul a fost adus viu, și ei au fost foarte încurajați.

13. Noi ne-am dus înainte la corabie și am pornit pe mare spre Assos, de unde urma să-l luăm pe Pavel. Căci așa dăduse îndrumări, el urmând să călătorească pe uscat.

14. Când s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat și ne-am dus în Mitilene.

15. De acolo am plecat pe mare mai departe, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, apoi ne-am oprit în Troghilion, iar în ziua următoare am ajuns în Milet.

16. Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia, pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă ar fi fost posibil.

17. Din Milet el a trimis la Efes și i-a chemat pe bătrânii bisericii.

18. Când aceștia au venit la el, le-a spus următoarele: „Știți că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul,

19. slujindu-I Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza conspirațiilor iudeilor.

20. N-am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, istorisindu-vă și învățându-vă în public și prin case,

21. și depunând mărturie, atât înaintea iudeilor, cât și a grecilor, despre pocăința față de Dumnezeu și despre credința în Domnul nostru Isus.

22. Și acum, iată că, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo.

23. Doar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri.

24. Însă nu țin cu orice preț la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci scopul meu este să-mi sfârșesc alergarea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, și anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu.

25. Și acum, iată, știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia printre care am umblat proclamând Împărăția.

26. De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.

27. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

28. Fiți atenți deci la voi înșivă și la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a desemnat episcopi ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câștigat-o prin propriul Său sânge.

29. Știu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce, care nu vor cruța turma.

30. Chiar și dintre voi se vor ridica bărbați care vor spune lucruri pervertite, ca să-i tragă pe ucenici după ei.

31. De aceea, vegheați, aducându-vă aminte că timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc pe fiecare dintre voi cu lacrimi!

32. Iar acum vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească și să vă dea moștenirea alături de toți cei sfințiți.

33. N-am tânjit nici după argintul, nici după aurul și nici după haina nimănui.

34. Voi înșivă știți că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele și ale celor ce erau împreună cu mine.

35. În toate v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să-i ajutăm pe cei nevoiași și să ne aducem aminte de cuvintele Domnului Isus. Căci El Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești»“.

36. După ce a spus acestea, s-a pus în genunchi împreună cu ei toți și s-a rugat.

37. Toți au început să plângă în hohote, au căzut la gâtul lui Pavel și l-au sărutat mult.

38. Căci erau îndurerați mai ales din cauza cuvintelor pe care le spusese el, și anume că nu-i vor mai vedea fața. Apoi l-au însoțit până la corabie.