Faptele Apostolilor 21 VDCL

1. Și după ce a fost așa, ne‐am smuls de la ei și am plecat pe apă; am ținut drumul drept și am venit la Cos și a doua zi la Rodos și de acolo la Patara.

2. Și găsind un vas care era să treacă în Fenicia, ne‐am suit în el și am plecat pe apă.

3. Și după ce am zărit Cipru, lăsându‐l la stânga mergeam pe apă spre Siria și ne‐am dat jos la Tir: pentru că acolo se descărca vasul de povară.

4. Și după ce am găsit pe ucenici am rămas acolo șapte zile; și aceștia spuneau lui Pavel prin Duhul să nu pună piciorul în Ierusalim.

5. Și a fost așa: am împlinit zilele, am ieșit și am plecat; și ne‐au petrecut toți cu neveste și copii până afară din cetate și îngenunchind pe țărm, ne‐am rugat

6. și ne‐am luat ziua bună unii de la alții și noi ne‐am suit în vas iar ei s‐au întors la ale lor.

7. Și când am sfârșit noi de tot călătoria de la Tir, am ajuns la Ptolemaida; și am urat bun găsit fraților și am rămas cu ei o zi.

8. Și a doua zi am plecat și am venit la Cesarea; și intrând în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei șapte, am rămas la el.

9. Acesta avea patru fiice fecioare care proroceau.

10. Și rămânând noi mai multe zile, s‐a pogorât din Iudeea un proroc oarecare cu numele Agab,

11. și venind la noi și luând cingătoarea lui Pavel, și‐a legat picioarele și mâinile și a zis: Așa zice Duhul Sfânt: Astfel vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul a cui este cingătoarea aceasta și‐l vor da prins în mâinile Neamurilor.

12. Și când am auzit acestea, noi și cei ce sunt de loc de acolo îl îndemnam ca să nu se suie la Ierusalim.

13. Atunci Pavel a răspuns și a zis: Ce faceți plângând și rupându‐mi inima? Căci eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci și să mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus.

14. Și neînduplecându‐se, ne‐am liniștit zicând: Facă‐se voia Domnului!

15. Iar după aceste zile ne‐am pregătit și ne‐am suit la Ierusalim.

16. Și au venit cu noi și dintre ucenicii de la Cesarea, care ne‐au adus la un oarecare Mnason din Cipru, ucenic vechi, la care am fost găzduiți.

17. Și când am fost noi în Ierusalim, frații ne‐au primit cu bunăvoință.

18. Iar în ziua următoare Pavel a intrat cu noi la Iacov și toți prezbiterii erau acolo.

19. Și după ce le‐a urat de sănătate la toți, istorisea câte una cu de‐amănuntul cele ce a făcut Dumnezeu între Neamuri prin slujba lui.

20. Și ei când au auzit slăveau pe Dumnezeu și i‐au zis: Vezi, frate, câte zecimi de mii sunt între iudei cei ce au crezut și toți sunt plini de râvnă pentru lege.

21. Și au fost puși în cunoștință despre tine că înveți pe toți iudeii care sunt între Neamuri să se lepede de Moise zicând că ei nu trebuie să taie împrejur pe copii nici să umble în datine.

22. Ce este dar? Negreșit vor auzi că ai venit.

23. Deci fă ceea ce‐ți zicem. Avem patru bărbați care au asupra lor o juruință.

24. Ia‐i și curățește‐te cu ei și cheltuește cu ei ca să‐și radă capul și toți vor cunoaște că nu este nimic din ceea ce au fost învățați despre tine, ci că și tu însuți urmezi păzind legea.

25. Iar cât pentru Neamurile care au crezut, noi am trimis scrisoare după ce am judecat, ca ei să se ferească de ceea ce este înjunghiat pentru idoli și de sânge și de ce este sugrumat și de curvie.

26. Atunci Pavel a luat cu el pe bărbați și după ce s‐a curățit cu ei în ziua următoare, a intrat în Templu și a vestit când aveau să se împlinească zilele de curățire, vremea când avea să fie adus darul pentru fiecare dintre ei.

27. Și când erau să se sfârșească cele șapte zile, iudeii din Asia, zărindu‐l în Templu, au întărâtat toată gloata și au pus mâinile pe el,

28. strigând: Bărbați israeliți, dați ajutor; acesta este omul care învață pe toți de pretutindeni împotriva poporului și a legii și a locului acestuia; ba încă a adus și greci în Templu și a spurcat acest loc sfânt.

29. Căci zăriseră mai înainte cu el în cetate pe Trofim efeseanul, despre care socoteau că Pavel l‐a adus în Templu.

30. Și toată cetatea a fost mișcată și poporul a alergat și au apucat pe Pavel și‐l trăgeau afară din Templu și îndată au fost închise ușile.

31. Dar pe când cercau să‐l omoare, s‐a suit vestea la căpitanul cetei de ostași că tot Ierusalimul este întărâtat.

32. Acesta îndată a luat ostași și sutași și a alergat jos la ei; iar ei când au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să bată pe Pavel.

33. Atunci căpitanul s‐a apropiat și l‐a apucat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri și a întrebat cine era și ce a făptuit.

34. Și strigau unii una iar alții alta din gloată; și neputând cunoaște ce este temeinic, din pricina zgomotului, a poruncit să‐l ducă în cetățuie.

35. Și când a fost pe trepte, a fost așa: el a fost purtat de ostași din pricina îndârjirii gloatei;

36. căci mulțimea poporului urma strigând: Ia‐l.

37. Și când era să fie băgat în cetățuie, Pavel zice căpitanului: Îmi este oare îngăduit să‐ți spun ceva? Iar el a zis: Știi grecește?

38. Nu ești tu dar egipteanul care mai înainte de aceste zile a răsculat și a scos în pustie pe cei patru mii de bărbați ucigași?

39. Dar Pavel a zis: Eu sunt om iudeu, din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu neînsemnate; te rog dar, dă‐mi voie să vorbesc către popor.

40. Și după ce i‐a dat voie, Pavel, stând pe trepte, a făcut semn cu mâna poporului. Și când s‐a făcut tăcere mare, le‐a vorbit în graiul evreiesc zicând: