Faptele Apostolilor 24 VBRC2020
1. După cinci zile, a coborât marele preot Ananía, împreună cu unii bătrâni și cu un retor, numit Tertúlus, și s-au înfățișat la procurator, [acuzându-l] pe Paul.
2. Chemându-l, Tertúlus a început să-l acuze, spunând: „Datorită ție ne bucurăm de multă pace și datorită grijii tale s-au îmbunătățit multe pentru poporul acesta.
3. Noi mărturisim aceasta în orice mod și pretutindeni cu toată recunoștința, preabunule Félix!
4. Dar ca să nu te rețin prea mult, te rog, în bunătatea ta, să ne asculți câteva momente!
5. Ne-am dat seama că omul acesta este ca o ciumă, căci stârnește răzvrătiri printre toți iudeii din toată lumea, fiind capul ereziei nazarinenilor.
6. A încercat chiar să profaneze templul, dar noi l-am prins.
7.
8. Tu însuți, interogându-l, vei putea afla toate aceste lucruri de care îl acuzăm noi”.
Discursul de apărare al lui Paul9. I s-au alăturat și iudeii, susținând că așa este.
10. Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Paul a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecătorul acestui popor, mă voi apăra cu încredere.
11. Cum ai putut afla, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când am urcat la Ierusalím să mă prostern.
12. Și nici în templu, nici în sinagogi, nici într-o cetate nu m-au găsit certându-mă sau provocând răscularea mulțimii.
13. De fapt, nici n-ar putea să-ți dovedească lucrurile de care mă acuză acum.
14. Totuși îți mărturisesc că îl cinstesc pe Dumnezeul părinților după calea pe care ei o numesc „erezie”, crezând tot ceea ce este scris în Lege și în Profeți,
15. având aceeași speranță în Dumnezeu pe care o au și ei, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți.
16. De aceea, mă străduiesc să am întotdeauna o conștiință fără vină înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.
17. După mai mulți ani, am venit să aduc ajutoare neamului meu și [să ofer] sacrificii.
18. În timp ce făceam aceasta, nu în mijlocul mulțimii și nici în zarvă, m-au găsit purificat în templu
19. câțiva iudei din Asia. Aceștia ar fi trebuit să vină la tine și să mă acuze dacă ar fi avut ceva împotriva mea,
20. sau să spună ei înșiși dacă au găsit vreo nelegiuire când am stat în fața Sinédriului,
Paul este întemnițat la Cezaréea21. în afară de acest singur cuvânt pe care l-am strigat în timp ce stăteam înaintea lor: «Pentru învierea morților sunt eu astăzi judecat înaintea voastră»”.
22. Félix, care cunoștea amănunțit calea, i-a amânat, spunând: „Când va coborî tribunul Lýsias, voi lua o hotărâre în privința cazului vostru”.
23. A poruncit centurionului ca [Paul] să fie păzit, dar să aibă libertate și să nu fie împiedicat nimeni dintre ai lui ca să-i slujească.
24. După câteva zile, a venit Félix cu soția lui, Drusíla, care era evreică. L-a chemat pe Paul și l-a ascultat vorbind despre credința în Isus Cristos.
25. Dar, pe când vorbea el despre dreptate, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Félix a fost cuprins de frică și i-a răspuns: „Acum du-te! Te voi mai chema când voi avea timp”.
26. El spera totodată că va obține bani de la Paul. De aceea îl chema deseori ca să stea de vorbă cu el.
27. După ce s-au împlinit doi ani, lui Félix i-a urmat Porcius Féstus. Félix, care voia să facă pe placul iudeilor, l-a lăsat pe Paul în închisoare.